Cultură şi Educaţie, Educaţie — octombrie 9, 2019 at 13:38

135 de ani Colegiul Național Barbu Știrbei – Testimonial Luminița Velciu: “Pe mine tata m-a trimis la liceu ca să mă fac om!”

by

Warning: mysqli_num_fields() expects parameter 1 to be mysqli_result, bool given in /home/rarg0654/public_html/wp-includes/wp-db.php on line 3283

Am crescut cu pregătirile întâlnirilor promoției 1951a Colegiului Știrbei Vodă din Călărași din care făcea parte tatăl meu. Mai întâi la10 ani, apoi la 5, iar mai târziu din an în an, călărășenii își așteptau colegii de departe să vină pentru un week-end în care să retrăiască anii cei mai frumoși ai tinereții. Copil fiind, știam că drumul vieții mele era menit să treacă prin băncile liceului pe care îl făcuse tata. Și fratele meu știa asta. Așa cum știam amândoi că experiența de licean la Nicolae Bălcescu – așa cum s-a numit în acele timpuri Colegiul Barbu Știrbei- va hrăni toată viața tinerețea din noi cu amintiri de neșters și cu o pregătire ireproșabilă. Și cu o mare, mare mândrie!

Alături de colegii mei de clasă, am onoarea să fac parte din promoția centenară-1984 -a Colegiului Știrbei Vodă! Sunt 35 de ani de atunci.

S-au împlinit astăzi, 4 octombrie 2019, 135 de ani de când a luat ființă acest prestigios lăcaș de învățământ. Mii de tineri au primit odată cu diploma de bacalaureat a acestui liceu, un pașaport pentru intrarea pe ușa din față a vieții.

Când am pășit astăzi în noul sediu al Colegiului Barbu Știrbei, am simțit că m-am întors acasă. Mă regăseam printre ai mei. Din clasa noastră, singura care a revenit în școală este  Gabriela Șerban, o profesoară foarte iubită! Predă și acum limba franceză dragul nostru diriginte din gimnaziu, profesorul Valeriu Georgescu, cel care acum 35 de ani a fost purtătorul de drapel în marșul prin oraș. Când l-am întâlnit pe actorul Constantin Dinulescu, (Costea cum îi spunea tata care i-a fost coleg), am simțit căldura întoarcerii în timp, printre toți cei dragi ai mei, alături cu care ne bucuram în 1984 că aparținem unei comunități privilegiate.

În sala de sport, mare cât tot sediul vechi al liceului, am regăsit această comunitate. Cu toții am avut azi, pentru o zi, o vârstă la alegere din palierul 14-18 ani!

Scriam azi noapte despre sentimentul de a crește împreună. Azi l-am trăit pe viu. O călătorie prin timpuri, impresii, amintiri, care trebuie să poarte și o concluzie… Dar parcă nu m-aș opri!

La Colegiul Știrbei Vodă din Călărași, sub efigia Domnitorului a fost așezată, de 135 de ani încoace, clipă de clipă, excelența! Pun cuvenitul semn de exclamare și mai așez alături, așa cum stă bine unui colegiu cu profil preponderent real: excelența = (exigența + răbdarea + stăruința + rigoarea + experiența + sacrificiul + empatia + orele de nesomn + iubirea necondiționată + dăruirea) corpului didactic format din toți acei oameni care au pregătit oameni… care acum îi pregătesc pe cei ce se vor numi promoția 135, așa cum sunt cei care s-au numit în 2014 promoția 130…așa cum în 1984 ne-am numit noi… așa cum…

A trecut de miezul nopții. Deci pot să așez alături și fotografiile de acum 5 ani când mi-am reîmbrăcat năstrușnic uniforma mea de licean purtând matricola cu numărul 430… Și atunci și acum, am rostit și scriu: mulțumesc tuturor celor ce au ales să facă apostolat în această minunată pepinieră! Da, vă mulțumesc pentru că vă regăsiți, fiecare cu numele dumneavoastră, în adunarea de mai sus la care mi-a dat rezultatul corect!

Iar la sfârșit de tot, voi scrie cu ochii puțin umeziți:

Stimată Doamnă Director Eufrosina Amza,

toată admirația pentru cele două aniversări și pentru că pe mesele din cancelarie, în ghivecele de la intrare, în imnul cântat de o sală întreagă de generații adunate la un loc și în ochii copiilor care ne-au primit și ne-au condus, am regăsit, presărat în toate, sufletul dumneavoastră!

Admirație, recunoștință și respect!

Luminița Velciu

©Luminița de la miezul nopții

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.