Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Interviuri — June 18, 2018 at 13:58

Unirea cu Patria-Mamă va fi cel mai frumos parastas în cinstea bunicilor mei români

by

Poeta și publicista Lilia Țâcu face parte din generația anilor ’80, când tinerii studenți de la Litere, avizi de lecturi bune, îi citeau pe furiș pe Stănescu, Bacovia, Arghezi și alți autori români, pe care nu-i puteai găsi în bibliotecile din Basarabia. S-a născut în cel mai frumos sat din codrii Moldovei, Rădenii Vechi, Ungheni (după cum crede ea) și a învățat la Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova (USM) cu sediul la Chișinău. Darul de a scrie și a gândi altfel au fost două talente, care o deosebeau de ceilalți.  Aceste și alte daruri artistice native o ajută să fie selectată în anii 80 la studii de Institutul de Literatură din Moscova. Care sunt amintirile unui om de creație, aflat în prezent pe insula Rodos, despre Basarabia și ce-a mai rămas din frumusețea și valorile acestui pământ românesc, aflați în interviul ce urmează.     

O generație, în care s-a schimbat ADN-ul – de pe tradiționala prispă de lut, unsă cu balegă de cal, a zburat în „cosmos”.

–  Faci parte din generația când o carte bună românească, de autori clasici – Rebreanu, Preda, Bacovia, Stănescu – cumpărată de la librăriile „Drujba”, din orașele sovietice (cele mai apropiate de noi fiind Cernăuți, Moscova, Odesa), era citită cu împrumut de studenții de la Litere. Cum vezi azi generația din care faci parte?  

  • Cum o văd? O văd împrăștiată pe tot globul. O generație care se simte datoare părinților, copiilor, țării. O generație în care s-a schimbat ADN-ul moldoveanului – de pe tradiționala prispă de lut, unsă cu balegă de cal, a zburat în „cosmos”. Apropo, „κοζμοσ” din limba greacă înseamnă „lume”. S-au schimbat multe – cartea s-a mutat în telefonul mobil. Îmi pare rău de cele peste 3000 de exemplare de cărți care se prăfuiesc în casa părăsită a bunicii mele de la Rădenii Vechi. Asa e viața, nu mai putem da nimic înapoi. Deci, cu tehnologii digitale avansate mergem înainte.

–  Erai o tânără studentă atunci, la Facultatea de Litere a USM din Chișinău, aleasă și acceptată să studiezi la Institutul de Literatură „M. Gorki” din Moscova. Au fost studii elitare cu profesori pregătiți sau studenții erau de o nobilime intelectuală?   

– Eu am plecat la Moscova mai mult dintr-un entuaziasm revoluționar tineresc. M-a ajutat Valeria Grosu, care făcuse masteratul la Institutul de Literatură „M. Gorki” de pe lângă Uniunea Scriitorilor din URSS. În capitala Rusiei studiau pe atunci Angela Plohii, Emilian Galaicu Păun, Nicolae Popa. Acolo locuiau Valeriu Matei, Eugen Cioclea, Valeriu Jereghi, Ion Druță, Ion Ungureanu. Profesorii de la Institutul de Literatură erau democrați, liberi, fără complexe, începând cu modul de a se îmbrăca și terminând cu modul de a gândi. Studenții nu mai erau niciun fel de nobilime, erau fete și băieti din toate colțurile URSS-ului, cărora le placeau poezia, teatrul, limbile străine.

Decât să scriu versuri dubioase, mai bine pregătesc o musaca delicioasă sau o tzatziki

  • În ce măsură te-au ajutat cunoștințele, dar și fondul intelectual genetic pe care îl ai, să te afirmi în viață?
  • Eu cred că nu m-am afirmat. Din păcate, ca să supraviețuiesc, am schimbat stiloul pe polonic. Decât să scriu versuri dubioase, mai bine pregătesc o musaca delicioasă sau o tzatziki. Rodosienii mă cunosc ca bucătăreasă și nicidecum ca absolventă de facultate. De obicei, când te scapi cu vorba și spui că ai universitate se uită la tine cu o milă nesfârșită. Iar eu nu am nevoie de mila nimănui. Așadar, dați-mi voie să tac!

Mă supăr, ba chiar mă enervez când cineva vorbește de rău „mamele”.

  • Cu pregătirea profesională ai fi putut rezista acasă?
  • Nu, dacă puteam rezista rămâneam acolo acasă, nu veneam în Grecia. Aveam un salariu de 750 de lei, iar întreținerea și toate serviciile, iarna se ridicau la 800 de lei. Consideră că am două Patrii-Mamă. Moldova – țara în care m-am născut, și Grecia – țara care m-a ajutat să-mi ridic copiii și să-i pun la locul lor. Nu-mi permit decât să le iubesc pe ambele necondiționat și cu o pietate desăvârșită. Mă supăr, ba chiar mă enervez, când cineva vorbește de rău „mamele”.

Vreau ca feisbucuiștii să știe cât de frumoasă este insula Rodos din Grecia și cât de minunat este satul meu codrenesc, Rădenii Vechi, Ungheni

În condiții de muncă, deloc ușoare, scrii, chiar ești citită și apreciată. Cum reușești?  

  • Da, condițiile de muncă și sindicatele la capitaliști mă fac să-mi amintesc cu nostalgie despre socialismul din URSS. „Noi ne prefacem că lucrăm, iar ei se prefac că ne platesc”. Aici lucrăm în plin sezon estival și câte 14 ore pe zi fără liber. Ca să-mi fie mai ușor, postez diferite istorioare din viața mea. Scurte și vesele. Îmi doresc ca cel care citește să se gândească la cele scrise, cinci minute, apoi să-și continuie treburile. Cum reusesc? Nu știu! Dar vreau ca feisbucuiștii să știe cât de frumoasă este insula Rodos din Grecia și cât de minunat este satul meu codrenesc, Rădenii Vechi, Ungheni.

Ți-ai adunat munca într-o carte?

  • Nu am timp și nici dorință să scriu cărți. Nu sunt așa de bogată ca să-mi editez din bani proprii balivernele cotidiene. Consider, dar n-aș vrea să am dreptate, că perioada comunismului a fost epoca de aur a scriitorilor. Erau toți angajați, aveau o pâine și la pâine. Luau onorarii fabuloase pentru niște scrieri dubioase, primeau gratis apartamente, o țineau într-o agapă, erau respectați într-un fel. Li se propuneau case de creație, ateliere literare, seminare. Dispuneau de policlinici și spitale super dotate, de case de odihnă, deplasări peste hotare. Da, epoca comunistă a fost raiul pentru toate tipurile de scriitori. Cine își mai amintește azi de ei? Avem cumva un basarabean cunoscut în lume? Unul, după câte știu eu – Spiridon Vangheli, lucru cu care mă mândresc nespus și consider că a meritat să fie cunoscut în lume. (Poate sunt mai mulți, dar nu au ajuns la urechile mele). Eu aș face din „Guguță” (personajul celebru al lui S. Vangheli) brand național!

Părinții au investit atât de mult în studiile mele, ca, în final, din toată povestea frumoasă a tinereții mele să mă aleg cu un polonic și cu o cratiță

Deseori citesc în publicistica ta dorul de casă, de părinți, de satul de unde vii. Acesta e felul tău de a-ți onora valorile sau e din cauza îndepărtării geografice?  

–  Sunt foarte legată, dar și vinovată față de părinții mei. Au investit atât de mult în studiile mele, în viitorul meu, s-au uitat la mine întotdeauna ca la o icoană, ca, în final, din toată povestea frumoasă a tinereții mele să mă aleg cu un polonic și cu o cratiță.

Anul Centenar 2018 are izbânda re-Unirii? Acest eveniment, dar și bucurie, sunt împărtășite de românii din străinătate?

– Din păcate, sau cine știe, din fericire, pe insula Rodos sunt foarte puțini români. Din cauza crizei, majoritatea a „re-emigrat” în Olanda, Germania, Marea Britanie. Vreau, din toată inima, să ne unim cu Patria-Mamă. Cred că va fi cel mai frumos parastas în cinstea bunicilor mei români – Călina și Vasile Țâcu, Teodor și Liuba Gorincioi!

Silvia Strătilă,

Chișinău

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.