De pe la noi, Editoriale — January 22, 2018 at 13:23

Tuberculoza – “Bomba cu efect întârziat”. La Grădinița cu Program Prelungit “Voinicel”din Călărași peste 100 de copii sunt supuși testului IDR

by

Peste 100 de copii de la Grădinița cu Program Prelungit “Voinicel”din Călărași sunt supuşi testului IDR pentru tuberculoză şi vor fi testaţi din nou peste o lună, după ce asistenta din cadrul unităţii a fost depistată cu TBC activ. Situația este paradoxală având în vedere faptul că asistenta a fost angajată în luna octombrie, iar în luna ianuarie deja părinții au fost convocați la ședință să li se comunice că doamna respectivă a fost diagnosticată cu TBC activ.

Nu sunt medic și nici specialist, dar mă întreb… oare în unitățile de învățământ la angajarea personalului didactic de predare si de instruire practică, personalului didactic auxiliar și nedidactic nu mai sunt obligatorii analizele?… Chiar dacă asistenta în cauză este angajata prmăriei Călărași, nu a Grădiniței cu Program Prelungit “Voinicel”.

Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, la ARTICOLUL 84, alin. (9) se menționează foarte clar: ”Personalul didactic este obligat să prezinte, conform legii, rezultatele analizelor medicale solicitate, efectuate conform Legii nr. 128/1997, privind Statutul Personalului Didactic, cu modificările și completările ulterioare, Acordului comun, încheiat de Ministerul Educației și Cercetării cu Ministerul Sănătății și Familiei și cu Casa de Asigurari: avizul pentru examenul clinic, eliberat de către medicul de familie, examenul pulmonar, suportat de către Consiliul Local, examenul psihologic, realizat de către personalul de specialitate din Centrele de Asistență psihopedagogică din cadrul sistemului de învățământ județean”.

Această situație nu este una singulară în România și s-ar putea repeta oricând şi în orice grădiniţă din ţară, având în vedere că testarea pentru TBC nu mai este obligatorie la începutul fiecărui an şcolar. Din păcate, tuberculoza este întâlnită în România mai frecvent decât în alte țări ale Uniunii Europene, se estimează că apar în medie 130 de cazuri la 100 000 de locuitori, față de media europeană de circa 30 bolnavi la suta de mii de locuitori.

Un alt paradox este faptul că părinţii copiilor de la  Grădinița cu Program Prelungit “Voinicel”din Călărași deși sunt sunt extrem de îngrijoraţi de această situație, totodată sunt tăcuți precum această boală, care este cunoscută și ca ”Boala Tăcerii”. Pentru acest secret păstrat ”bine” să fie de vină conducerea unității sau părinții? Dragi domni și doamne, despre ce secret sau confidențialitate vorbim atunci când sunt implicați peste 100 de copii sub 6 ani? Suntem tâmpiți, sau nu ne dăm seama că prin fapte de acest tip noi încurajăm un sistem care este bolnav? Care sistem? Și sistemul de învățământ și cel de sănătate, ca să nu mai vorbim despre administrația publică… Aloooooooooooo!!!!! Este vorba de 100 de suflete de copiii!!!

Haideți să fim clari la minte și să înțelegem că nu este rușine să fii bolnav și nici să ai o problemă!!… Trebuie să înțelegeți că, chiar dacă rezultatele acestor teste ies negative, calvarul celor care au intrat în contact cu femeia bolnavă nu se încheie aici. Copiii vor fi supuşi unor noi teste peste aproximativ o lună, deoarece perioada de incubaţie a bolii este de până la şase săptămâni.

Angajatorul poate spune că nu ştia că îngrijitoarea are TBC, deoarece testarea pentru această boală nu mai este obligatorie din 2007, și nici cadrele didactice, nici personalul de îngrijire nu sunt obligați să facă aceste aceste analize. Chiar dacă intră în contact cu copiii, angajaţilor unităţilor de învâţământ li se cer doar câteva analize de rutină, iar în unele cazuri nici măcar acelea, ci doar avizul medicului că este clinic sănătos… Suntem nebuni, România a devenit un spital de nebuni în aer liber!

Despre TBC activă

Diagnosticul tuberculozei active pulmonare
Doctorii diagnostichează tuberculoza activă pulmonară folosind anamneza (istoria bolii) și examinarea fizică a pacientului și prin examinarea pacientului a propriilor simptome (tuse, oboseală, febră si transpirații în somn).

Medicii de asemenea vor tine cont de rezultatele: – Culturilor de sputa. Examinarea mucusului din plămâni este cea mai bună metodă de a diagnostica TBC activă. Dacă bacteria crește pe mediile de cultură, se vor face teste de sensibilitate care vor arăta tipurile de medicamente capabile să distrugă bacteria. Rezultatele testelor de sensibilitate apar dupa 1-6 saptamani deoarece bacteria care produce tuberculoza crește foarte încet. Medicul însă, poate începe tratamentul înainte de aflarea rezultatului testelor, dacă pacientul are simptome evidente de boală.

Radiografia toracelui nu poate da un indiciu clar de tuberculoză.

Radiografia este indicata in caz de:

  • rezultat pozitiv al testului de tuberculină.
  • simptome de tuberculoză, cum ar fi tuse persistentă, oboseală, febră sau transpirații în timpul somnului
  • reactie nesigura la testul de tuberculina din cauza unui sistem imun deficitar.

Ce este tuberculoza?

Prof.dr. Traian Mihaescu, medic în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Iași, spune: “Tuberculoza este o maladie provocată de un microb, bacilul Koch, care afectează în principal plămânii, dar poate afecta și alte organe (ganglioni, oase, meninge, rinichi etc). Sursa de bacili este omul bolnav de tuberculoză pulmonară, care înca nu a început tratamentul. El tușește și răspândește în atmosferă bacili vii, care vor fi inhalați de cei din jur.

Cei mai afectați sunt co-locatarii bolnavului: familia, mai ales copiii, care sunt expuși mult timp la aerul infectat cu bacili. Pot fi afectați și colegii de muncă sau prietenii apropiați. Calea de transmitere este, deci, aeriană (nu prin mâncare, haine sau mâini murdare). Inițial, cei din jur inhalează bacilii și se infectează, fără să dezvolte boala. În plămâni, bacilii sunt înconjurați de o “barieră” de aparare care îi împiedică să se dezvolte.

Infecția cu bacili nu înseamnă, deci, neapărat  tuberculoza. Este însă posibil ca după un timp (luni sau ani de zile) “bariera” de apărare să-și piardă eficiența, când organismul este slăbit prin: hrană insuficientă, prea multa oboseală, stres, consum îndelungat de alcool, cure excesive de slăbire, alte boli cum ar fi diabetul, tratamente care scad imunitatea (cortizon) sau infecția HIV. Atunci bacilul se trezește, începe să se înmulțească și produce în plămâni tuberculoza propriu-zisă. Astfel se reia ciclul, noul bolnav fiind sursa de infecție pentru cei din jur.

Tuberculoza este ca o “bombă cu efect întârziat”, intervalul intre infecție și îmbolnăvire fiind imposibil de precizat. Copiii se pot îmbolnăvi direct, fără un astfel de interval, prin contaminare de la cei bolnavi”

Tuberculoza poate fi transmisă numai prin aer de la bolnavul de tuberculoză pulmonară infecțioasă, care nu primește tratamentul. Un astfel de bolnav elimină în aer aerosoli care conțin micobacterii de tuberculoză prin tuse, strănut, scuipat sau cînd vorbeşte. Acestea se găsesc în aer timp îndelungat, mai ales, în încăperi strîmte, întunecoase şi neaerisite. Astfel, micobacteriile ajung în plămânii persoanelor care inspiră aerul contaminat. În cazul altor forme de tuberculoză bacteriile nu se elimină şi infectarea este exclusă.

Copiii, asemeni maturilor, pot fi infectaţi cu tuberculoză prin inspirarea aerului infectat cu micobacteria tuberculozei. Copiii sugari sau cei de vîrstă mică deseori sunt infectaţi în cadrul familiei sau de la persoanele apropiate, vecini.

A fi infectat nu înseamnă a fi bolnav. Aproximativ o treime din populaţia lumii este infectată cu tuberculoză.

Cine este receptiv la tuberculoză?

Orice persoană se poate îmbolnăvi de tuberculoză, indiferent de statutul social şi starea materială.

Celui mai mare risc sunt expuse:

  • persoanele care se află în contact permanent cu bolnavii de tuberculoză pulmonară infecțioasă;
  • persoanele cu imunitate scăzută, cauzată de subnutriţie şi condiţii nefavorabile de viaţă, afecţiuni cronice;
  • persoanele infectate cu HIV;
  • fumătorii activi; persoanele care consumă alcool şi/sau droguri;
  • copiii nevaccinaţi contra tuberculozei.

Cum se manifestă tuberculoza la copii?

Dat fiind specificul organismului tuberculoza la copii se manifestă diferit comparativ cu adulţii. Deseori, copiii nu prezintă manifestări locale ale tuberculozei, ci doar simptome generale ale bolii: oboseală, lipsa poftei de mîncare, pierderea greutății corporale, febră periodică pînă la 37,1 -37,5°, mărirea ganglionilor limfatici în zonele gîtului, bărbiei, subsuorilor, cubitală, inghinală. Deseori, copiii nu au plîngeri cu privire la starea lor generală. Părinţii ar trebui să se alerteze atunci cînd:

  • copiii mici nu mai cresc ponderal sau slăbesc, devin indolenţi, capricioşi;
  • copiii de vîrstă şcolară obosesc frecvent, devin somnoroşi în rezultatul efortului fizic, se plîng de dureri de cap şi nu reuşesc să se concentreze la lecţii, devin irascibili;
  • copiii de diferite vîrste sunt deseori afectaţi de maladii acute ale căilor respiratorii, după acestea se restabilesc greu continuînd să aibă febră.

La manifestarea simptomelor menţionate, trebuie solicitată de urgenţă asistenţa medicului de familie. În caz contrar, infecţia se va răspîndi, iar tuberculoza va afecta alte organe. Medicul de familie va examina copilul şi, în caz de necesitate, va dispune trimiterea copilului la ftiziopneumolog.

La ce vârstă copiii pot fi infectaţi cu tuberculoză?

Cei mai sensibili faţă de tuberculoză sunt copiii pînă la vîrsta de 3 ani, în special în primul an de viaţă. La această vîrstă capacitatea de autoprotecţie a organismului este slab dezvoltată, astfel la infectarea cu micobacteria tuberculozei, boala se dezvoltă rapid, deseori provocînd decesul.

 

În deosebi sunt predispuşi la infecţie copiii şi adolescenţii la vîrsta de 10-11 şi 14-15 ani, faptul fiind cauzat de creşterea rapidă şi schimbările hormonale din organismul copilului (perioada prepubertană şi pubertană) care scad rezistenţa sistemului imun.

Factorii ce contribuie la apariţia tuberculozei la copii:

  • Contactul în cadrul familiei cu bolnavii de tuberculoză pulmonară infecțioasă;
  • Alte infecţii (pneumonie, infecţii virotice etc.);
  • Reducerea sezonieră a rezistenţei organismului la infecţii (primăvară, toamnă);
  • Alimentarea incorectă a copilului (surplus de glucide, neajuns de proteină.

Cum să evităm infectarea copilului cu tuberculoză?

Copiii se îmbolnăvesc, în special, ca urmare a contactelor cu adulţii bolnavi de tuberculoză. Acordaţi o mare atenţie stării sănătăţii Dvs. şi a persoanelor din anturajul Dvs. Orice persoană care tuşeşte poate fi bolnavă de tuberculoză. De aceea, dacă ruda Dvs., colegul sau cunoscutul care are contact cu copilul Dvs. tuşeşte timp îndelungat, insistaţi ca acesta să se adreseze la medic şi limitaţi-i contactele cu copilul. Interesaţi-vă de starea sănătăţii persoanelor care vor trăi temporar în familia Dvs. sau vă vor vizita des: creşe, lucrători, reparatori ş.a. Atrageţi atenţie la persoanele din mijloacele de transport sau în locurile publice, dacă în timpul tusei şi strănutului îşi acoperă gura şi nasul cu batista, întoarceţi-vă sau distanţaţi-vă de această persoană, îndepărtaţi copilul.

Dacă în familie este un bolnav cu tuberculoză, străduiţi-vă să izolaţi nou-născutul pentru cel puţin 2 luni, evitaţi contactul bolnavului cu copilul, pînă acestuia i se va crea imunitate după vaccinarea BCG. Încăperea în care se află bolnavul necesită aerisire cît mai frecventă, de 2-3 ori pe zi este recomandată prelucrarea suprafeţelor cu substanţe dezinfectante. În timpul tusei şi strănutului bolnavul trebuie să-şi acopere gura şi nasul cu batista sau şerveţelul; sputa eliminată trebuie colectată într-un container special cu dezinfectarea regulată a acestuia. Batistele şi şerveţelele trebuie colectate şi nimicite.

Dacă mama nou-născutului este bolnavă de tuberculoză  şi elimină micobacteriile tuberculozei, contactul ei cu copilul trebuie limitat, iar în procesul  de hrănire a copilului  gura şi nasul mamei trebuie să fie acoperite cu o mască specială.

Trebuie să aveţi grijă de întărirea sistemului imun al copilului. Pentru a fi mai rezistent faţă de maladii, copilul trebuie să se alimenteze regulat şi caloric, să respecte un regim sănătos de viaţă, să facă plimbări la aer liber, să nu se extenueze.

Tuberculoza în România

România are printre cele mai mici rate de tratare a tuberculozei rezistente din lume. Tratamentul complet ar trebui să fie gratuit, însă dintre pacienții tratați de stat supraviețuiesc cam la fel de mulți câți trăiau înainte să fie inventate antibioticele. În România tratamentul dă greș în peste 40% din cazuri. Rata de eșec e mult mai mare decât în orice țară europeană, dar și decât în țări ca Moldova (10%), Uzbekistan (14%), Azerbaidjan (22%).

Înainte de inventarea antibioticelor, odihna și mâncarea bogată erau singurele rețete prescrise pentru tratarea tuberculozei. Cei mai afectați erau săracii, care nu aveau acces la hrană corespunzătoare, de aceea tuberculoza e cunoscută drept „boala săracilor”. O divizare similară se produce și la nivelul țărilor – statele bogate își tratează bolnavii, au din ce în ce mai puțini pacienți și închid sanatoriile. Statele sărace, nu.

Inițial, România a urmat trendul occidental, iar numărul pacienților cu TBC a scăzut semnificativ în perioada comunistă, în special sub Gheorghe Gheorghiu Dej. Motivele, spune Jonathan Stillo, un antropolog medical american care studiază tuberculoza în România din 2006, sunt legate pe de o parte de apariția antibioticelor și pe de altă parte de dezvoltarea unei infrastructuri semnificative – au fost construite aproape 200 de dispensare speciale. Elita comunistă considera TBC-ul o rușine pentru țară. „România a fost printre primele state unde s-au folosit combinații de antibiotice [pentru tratarea TBC]. A luat parte la dezvoltarea tratamentului standardizat pentru TBC. Este o parte din istorie puțin cunoscută astăzi [de români].”

Numărul pacienților cu TBC a explodat după Revoluție. La începutul anilor 2000, România ajunsese, ca număr de bolnavi, între primele trei state din Europa și Asia centrală. Organizația Mondială a Sănătății a intensificat presiunile asupra României, care scăpase de sub control situația.

În 2002, Ministerul Sănătății a aplicat la fonduri străine pentru Programul național de prevenire, supraveghere și control al tuberculozei. Din 2003, programul a început să fie finanțat în cea mai mare parte prin Fondul Global pentru lupta împotriva SIDA, Tuberculozei și Malariei. În fiecare județ au fost echipate dispensare pentru pacienții cu TBC, au fost instalate calculatoare cu softuri speciale, care trimiteau informațiile culese către București, pentru centralizare. Au fost luate peste 40 de mașini care duceau medicamentele unde era nevoie, în special de la dispensare spre medici de familie, spune Constantin Marica, fostul coordonator al programului național care adresează problema tuberculozei în România.

Numărul de îmbolnăviri a început să scadă. Însă în 2012 cifra era în continuare mai mare decât în 1989.

L.M.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.