Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — April 9, 2018 at 23:29

Tradiții și Obiceiuri în Săptămâna Luminată

by

Săptămâna care urmează praznicului Învierii Domnului este numită Săptămâna Luminată și se spune că rugăciunile au putere mai mare în această săptămână, când cerurile sunt deschise după Învierea Domnului. În popor există credinţa că, odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, se deschid porţile raiului pentru sufletele păcătoşilor reţinute în iad, de la Adam şi până la cea de-a doua venire a Mântuitorului. Uşile raiului rămân deschise până în Duminica Tomii.

Săptămâna Luminată stă sub semnul luminii şi prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină” și este începutul unei perioade de sărbătoare pentru creștini, care se termină după 50 de zile, odată cu Rusaliile (Pogorârea Sfântului Duh).

În vechime, Botezul era săvârșit în noaptea de Paști. Cei botezați erau numiți “luminați” și purtau haine albe în toată săptămâna de după Paști.

Să ne amintim că în noaptea Sfintelor Paști, se sting în biserică toate luminile. Numai candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă. Spațiul întunecos este chipul morții și al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candela aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu și îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad.

Preotul adresează chemarea “Veniți sa primiți lumina!” tuturor, nu doar anumitor persoane. Pe toți ne cheamă să facem trecerea de la întunericul morții, la lumina vieții veșnice. Iar această trecere este exprimată prin aprinderea tuturor lumânărilor de la o singura lumânare. De aceea, Biserica vestește de Sfintele Paști: “Acum toate s-au umplut de lumină: cerul și pământul și cele de sub pământ”. Iată de ce Biserica numește aceasta săptămână ca fiind Săptămâna Luminată. Ea ne cheamă să purtam în noi lumina Învierii lui Hristos și în această lumină să ne îmbrățișăm unul pe altul și să zicem frați si celor ce ne urăsc.

Credinţa spune că sufletele celor care mor în această săptămână se duc direct în Rai, indiferent de păcatele avute, porţile acestuia fiind deschise, iar cele ale Iadului ferecate.

Învierea Mântuitorului, mărturie a triumfului asupra morţii, aruncă asupra zilelor ce-i urmează lumina puternică a biruinţei asupra întunericului. De aceea, în popor se crede că în Săptămâna Luminată, denumită şi Săptămâna Paştilor sau Săptămâna Albă – adică intervalul de timp dintre Înviere şi Duminica Tomei – cei care mor în această perioadă merg direct în Rai, uşile acestuia fiind larg deschise oricărui suflet ce părăseşte pieritoarea lumea a trupului. Oricine este primit, astfel, în Împărăţia Cerurilor, indiferent de ce păcate a săvârşit în viaţă, căci totul i se va ierta in această perioadă. Această credinţă e reflectată şi în datinele vechi bisericeşti conform cărora în ziua de Înviere se scot „Uşile Împărăteşti” ale altarului din biserici şi se pun deoparte, unde stau pe toată perioada Săptămânii Luminate.

Rânduieli speciale în Săptămâna Luminată

În Săptămâna Luminată, zilele de miercuri și vineri sunt zile cu “harți”. Biserica ne oferă dezlegare la mâncărurile de dulce datorită Învierii Domnului. Conform Tipicului Sfântului Sava, miercurea și vinerea, în perioada cuprinsă între Învierea Domnului și Duminica Tuturor Sfinților (prima după Rusalii), avem “dezlegare la pește”.

De la Învierea Domnului și până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni.

Începând din Duminica Sfintelor Paști și până la Înălțarea Domnului, la Liturghie se cântă Axionul Paștilor: “Îngerul a strigat …”, iar credincioșii se salută cu cuvintele: “Hristos a înviat!” și răspund: “Adevărat a înviat!”

În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea.

În această săptămână nu se fac parastase pentru cei trecuți la cele veșnice. Amintim că începând cu praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiți. Aceste slujbe sunt reluate după Duminica Tomii. Acest lucru nu înseamnă ca ei sunt dați uitării. Să nu pierdem din vedere că Biserica îi pomenește pe aceștia în cadrul oricărei Sfinte Liturghii. Chiar și în Săptămâna Pătimirilor cei adormiți sunt pomeniți în cadrul Sfintei Liturghii din Joia cea Mare, apoi de praznicul Învierii și la orice Sfântă Liturghie de după Sfintele Paști.

Slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată sunt oficiate după o rânduială specială. Slujba înmormântării este înlocuită de slujba Învierii. Așadar și cântările acestei slujbe vorbesc de biruința Vieții asupra morții.

Marțea din Săptămâna Luminată poartă numele de Marțea Albă și este impusă drept zi nelucrătoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din multe zone rurale dau de pomană în această zi pasca rămasă de la Paște și vin roșu.

Marți, în Săptămâna Luminată, au loc uscarea si sfărâmarea Sfântului Agnet, sfințit în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile din Sfânta și Marea Joi, din Săptămâna Patimilor. Amintim ca în Joia Mare, în cadrul Proscomidiei, pe lângă Sfântul Agnet, care se folosește la Sfânta Liturghie din ziua respectivă, se mai scoate încă un Agnet, care se sfințește împreună cu celălalt, fără să se rostească de două ori rugăciunile epiclezei și fără să se binecuvânteze fiecare separat.

Al doilea Agnet este uscat și sfărâmat după o rânduială specială. După ce este sfărâmat, este așezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtășirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate.

În Joia Luminată, cunoscută și ca „nemaipomenită”, „verde”, „domnească”, se fac pomeni pentru morți.

Vinerea Scumpă este cea în care se celebrează și Izvorul Tămăduirii, zi în care apele devin vindecătoare. Sâmbătă se fac pomeni pentru sănătatea celor vii.

În vinerea din Săptămâna Luminată, de Izvorul Tămăduirii, se obișnuiește ca după otpustul Sfintei Liturghii să se săvârșească slujba sfințirii celei mici a apei.

Duminica Tomii încheie Săptămâna Luminată.

Și lunea de după este importantă în popor, fiind considerată Paștele Blajinilor. Blajinii sunt duhurile străbunilor, care trăiesc la hotarul dintre lumi, unde Apa Sâmbetei se varsă în Sorbul Pământului. Se pun pe morminte vase cu ouă roşii, colaci şi lumânări aprinse, apoi se împart sărmanilor.

Hristos a Înviat!

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.