Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — December 23, 2016 at 16:23

Tradiții și obiceiuri în Ajunul Crăciunului și de Crăciun

by

Această perioadă minunată a Crăciunului, nu doar că este încărcată de multiple emoții și sentimente, dar este foarte bogată în tradiții și obiceiuri pe care consider că este bine să le cunoaștem, ca buni români ce suntem, dar și ca buni creștini.

craciun4”Seara de Ajun” este, de fapt, noaptea dintre 23 și 24 decembrie, în timp ce ”Seara de Crăciun” este aceea dintre 24 și 25 decembrie, adică noaptea în care s-a născut Domnul Hristos. Cu toate acestea, în unele părți ale țării ” seara de Ajun” este una și aceeași cu ”seara de Crăciun, adică seara de 24 decembrie.

Nici nu mai contează, căci Ajunul este prin excelență spațiul colindelor transmise din generație în generație, menite să vestească Nașterea Domnului. Bucovinenii cred că, mai înainte vreme, foarte multe răutăţi făceau oamenii, din pricină că îşi uitaseră de Dumnezeu. Pentru a‑i scăpa de păcate, Dumnezeu a lăsat colindele, ca în fiecare an la Crăciun numele cel sfânt al Domnului să vină neapărat la urechile oamenilor şi astfel să se abată de la calea răutăţilor. Atunci când colindele nu se vor mai auzi pe pământ, vor ieşi diavolii şi astfel lumea va încăpea pe mâna lor. În alte părţi se crede că toiagurile ornate ale piţărăilor (duse de aceştia, după colindat, la cimitir, unde sunt înfipte în morminte) sunt folosite pentru ameninţarea demonilor. Diavolii, care rod furcile pământului, ameninţă în toată clipa să dărâme lumea. Noroc numai de Maica Domnului, că ia aceste nuiele de la Crăciun şi le arată diavolilor. Atât cât dracii se uită la ele, Maica Domnului aşază la loc furcile pământului

Tradiții:

  • Înspre Crăciun, cerurile se deschid, dar minunea aceasta n-o pot vedea decât cei buni la Dumnezeu: glasurile îngereşti se aud atunci în cer, dar numai cei fără de păcate le pot auzi. Cei care vor, stau toată noaptea treji şi păzesc clipa când se deschide cerul. Atunci se aude o toacă de sus, iar cocoşii încep să cânte.
  • Moş Ajun, un bătrân cu barbă albă, frate cu Moş Crăciun, a dat poruncă oamenilor să nu mănânce până nu sărută icoana ce o purta dânsul. Cum venea abia pe la chindie, mulţi oameni s-au îmbolnăvit şi chiar au murit. Ceilalţi s-au vorbit să-l omoare. L-au înconjurat, dar el a tras cureaua cu care era încins şi a început a pocni cu pistoalele, iar lumea a fugit.
  • Moş Crăciun era stăpânul staulului unde erau găzduiți Iosif şi Maria. Moş Ajun era credincios de noapte la paza vitelor. Moş Ajun i-a spus lui Moş Crăciun că Maria stătea să nască şi Crăciun şi-a trimis nevasta s-o moşească. După naştere, el l-a aşezat pe Iisus sub un măr şi, culegând fructe, le azvârlea de bucurie, ca semn de dărnicie, la toţi copiii ce treceau pe acolo. Moş Ajun a murit curând după aceea şi Crăciun l-a îngropat sub pomul unde fusese pus întâi Iisus.
  • În unele locuri, în această zi (uneori chiar în ziua de Crăciun) sunt tăiaţi porcii, şi nu în timpul postului, ca nu cumva să se spurce vreun vas sau vreun blid cu carne de porc şi astfel să se spurce cu de frupt şi cei din casă. La tăiere, nu trebuie să stea în preajmă nimeni din cei care sunt miloşi din fire, căci se crede că porcul moare cu greutate, iar carnea unui asemenea porc nu va fi bună.
  • Moş Crăciun, care are barbă albă, fiind iarnă, are curţile înspre miazăzi şi răsărit. Când vine în ţara noastră, pe un cal alb şi şchiop, ajunge abia în şase săptămâni, pentru că merge încet. El este însoţit de Moş Ajun care, nefiind şchiop, ajunge cu o zi înainte la noi în ţară, dar amândoi ne aduc veselie
  • Când s‑a născut Hristos, baba lui Moş Crăciun, Crăciuneasa, s‑a dus de-a moşit pe Maica Domnului.
  • Când a auzit Moş Crăciun că femeia sa a lucrat în ziua lui, i‑a tăiat mâinile pe loc. Atunci Crăciuneasa s‑a dus la Maica Precista şi, plângând, i‑a spus ce‑a păţit şi i‑a arătat mâ Maica Precista a suflat peste mâinile Crăciunesei şi îndată mâinile i s‑au făcut frumoase şi curate, iar nu zbârcite, cum erau înainte de aceasta.
  • În Transilvania, pentru Crăciun e bine ca fiecare creştin să facă măcar câte un colac, care să aibă înfăţişarea unei mâini cu degetele‑ De atunci a rămas datină ca să se facă pomenitul colac, care se unge pe deasupra cu gălbenuş de ou, ca să sclipească întocmai cum sclipeau atunci mâinile Crăciunesei.

mos craciunObiceiuri:

La toate ajunurile sărbătorilor de iarnă se pun pe masă două pâini, sare, pește, grâu şi un pahar cu apă, şi se crede că noaptea vin familianţii morţi şi mănâncă din acele bucate.

  • În ziua de ajun, la ţară se coace cozonacul.
  • La ajunul Crăciunului nu se pune rachiul pe masă, nici nu se bea, fiind el inventat de diavolul, carele apoi îşi bate joc de cel ce-l bea, zicând că rachiul are întâietate înaintea tuturor bucatelorț
  • Prin Vicleim sau Irozi se înţelege datina tineretului de a reprezenta la Crăciun Naşterea lui Iisus Hristos, venirea Magilor după stea, poftirea lor de către Irod, şiretenia acestuia de a afla pruncul prin mijlocirea celor trei Crai şi, adesea, înfruntarea necredinţei, personificate printr-un copil sau un cioban.

După terminarea slujbei de la biserică, oamenii se întorceau pe la casele lor, unde serveau masa, iar, după ce furau o oră, două de somn, cei tineri mergeau în vizită la naşi, la fini, la rudele apropiate

  • Finii merg pe la naşi cu daruri
  • Formând grupuri, grupuri, se întovărăşeau mai mulţi vecini, vizitându-se unul pe altul. Ei gustau din preparatele de porc şi beau câte un pahar, două de băutură
  • Înainte de a se aşeza la masă, vecinii îşi dădeau de pomană colac, lumină, caltaboş, în credinţa că ospătează astfel pe morţii neamului
  • În ziua de Crăciun, după ce au mâncat de prânz, se strâng flăcăii toţi la un loc şi, dacă satul este mare, se despart în două cete de câte opt sau zece şi colindă o ceată satul jumătate şi cealaltă ceată iarăşi jumătate. De astă dată nu mai stau ca seara, să colinde la fereastră, ci acum intră în casă şi colindă mai întâi colindul cel mare sau colindul casei, începând chiar de când intră pe uşa casei. Îl cântă în fiecare casă şi în el se pomenesc stăpânii casei, bărbatul şi femeia.  După aceea colindă pe rând şi copiii casei, potrivit cu etatea şi sexul. Aceasta o cer chiar părinţii, căci cred că, dacă îi colindă, sunt tot anul sănătoşi şi nu pat nimic în tot timpul acelui an
  • În după-amiaza Crăciunului se făceau hore
  • Colindul cu steaua. Începând cu întâia zi de Crăciun şi sfârşind în ziua de Bobotează, mai pretutindeni, sau numai până la Sf. Vasile, copiii umblă cu steaua. Copiii care umblă cu steaua se numesc stelari, colindători sau crai, pe cap având coroane de hârtie colorată
  • Sunt o ceată de patru-cinci flăcăi îmbrăcaţi în ilice şi fustanele albe, cu măşti de pânză, în care se află loc pentru gură. Pe lângă aceştia mai sunt un uncheaş îmbrăcat cu cojoc miţos, pe dos, şi cu un băţ în mână. Mai este un jidan perciunat, ghebos, şi o femeie. Sunt însoţiţi de un lăutar ce le cântă din trişcă. Poporului nu-i prea place să primească Irozii, zicând că aceştia se răstesc cu suliţele spre icoanele din casă, ceea ce este un mare păcat. Despre cei ce se fac Irozi se crede că îngerul păzitor nu se apropie patruzeci de zile
  • Prin unele părţi, irozii poartă cu dânşii un chivot. Acesta e înalt de un metru şi lung de unul şi jumătate, are înfăţişarea unei biserici făcute din speteze de scânduri lipite cu hârtie unsă cu untdelemn, ca să fie străvezie, şi împodobită cu zugrăveli, arătând deosebite vederi din Betleem şi anume: grădina palatului lui Irod şi parte din piaţa oraşului. În fund se văd case, iar în grădina palatului stă Irod pe tron, înconjurat de ostaşi. Chivotul se luminează cu capete de lumânări de stearină, puse în tuburi de tinichea. Vicleimul înfăţişează uciderea nevinovaţilor. Lada cuprinde păpuşi pe care le joacă o persoană. Nevinovaţii, daţi morţii din porunca lui Irod, nu-s făcuţi din lemn, ca ceilalţi actori, ci din ceară, şi soldaţii lui Irod, îmbrăcaţi poloneşte, îi iau în vârfurile lăncilor. La sfârşitul piesei, Irod este pedepsit şi doi şefi vin să-l sfâşie
  • Turca umbla de când Irod împărat a omorât cinci mii de prunci. El nu ştia cum să facă, ca să scoată pe copii şi pe femeile cu copii afară pentru a omorî copiii. A făcut un om urât, îmbrăcat în piele de ţap, cu coarne în cap şi cu pene de cocoş în vârf şi clopot la spate şi cu o măciucă mare în mână. Cine se îmbracă în turcă îşi pierde năravul, nu poate merge la biserică şase săptămâni; cine moare în acele şase săptămâni nu se îngroapă în cimitir, nici nu trage clopotul pentru el
  • Se face alergare de cai în ziua Crăciunului

gigantii cuza vodaPentru bunul mers al vieţii şi al treburilor:

În ziua de ajunul Crăciunului, până a nu răsări soarele, să pui mâna pe coasă, secure, furcă, topor, ca să-ţi fie drag să munceşti cu ele peste vară.

  • Ca să ai noroc, să nu mănânci în ajunul Crăciunului.
  • În ziua de Ajun, când ieşi afară întâi de dimineaţă, la înapoiere este obiceiul să iei câteva surcele în mână şi, când intri înăuntru, să zici, împrăştiind una câte una surcelele prin casă: „Bună dimineaţa lu’ Ajun/ Că-i mai bună a lu’ Crăciun!/Pui, vaci, oi, purcei/Sănătate, bogătate/Că-i mai bună decât toate!”

Aşa zici şi când te duci într-altă casă. Surcelele acelea se numesc pui.

  • În vasul cu apă din care căsenii urmează să-şi toarne pentru spălat, se pun nuci, ca să fie oamenii sănătoşi peste an. Alţi gospodari pun o potcoavă în cofa cu apă şi după această potcoavă beau apă şi adapă vitele, ca să fie toţi sănătoşi şi tari ca fierul.

Cenuşa buşteanului care arde în noaptea Crăciunului e împrăştiată prin grădini pentru a promova rodirea lor

  • Cine în ziua de Crăciun mănâncă întâi carne de vrabie, acela va fi uşor la muncă vara ca vrabia
  • De Crăciun, dacă ai împrumutat ceva, să aduci lucrul acasă, să ştie că are stăpân
  • La cele trei sărbători mari: Crăciun, Paşte şi Rusalii, să te speli cu apă după bani şi vei fi bănos

Apărător de rele şi durere:

Unele femei se scoală înainte de răsăritul soarelui şi aruncă spre răsărit mâncare paserilor din curte, socotind că, făcând astfel, paserile nu le vor strica semănăturile din grădină, la primăvară.

  • În ajunul Crăciunului e bine să mănânci peşte, dacă vrei să nu te scuture frigurile peste an.
  • În ziua de ajunul Crăciunului se mătură casa, ca să nu fie juvini tot anul.
  • În ajunurile Crăciunului şi Bobotezei dis de dimineaţă, femeile strâng cenuşa din vatră, până a nu mânca nimic şi gunoiul de prin casă, iar primăvara, când fac straturile, presură cenuşă amestecată cu gunoi, zicând: „Cum n-am mâncat eu dimineţile ajunurilor, aşa să nu mănânce nici o lighioaie roadele“.

Despre muncile câmpului:

În ajunul Crăciunului se ung pânele şi mălaiele pe deasupra cu muruială de făină de grâu, ca ele să nu crape, iară cu rămăşiţa muruielii se ung pomii din grădină, ca ei în vara viitoare aşa să fie încărcaţi cu poame, cum este încărcată masa cu mâncări.

  • După masă, bărbaţii merg în grădină cu securea ori cu toporul, ca să taie copacii care nu rodesc. Femeia însă, cu mâinile pline de aluat, aleargă după ei cu rugămintea să nu-i taie, că vor rodi în anul ce urmează. Aceasta o fac de trei ori, crezându-se că cu chipul acesta pomii se vor înspăimânta şi vor rodi la primăvară (Pamfile, 1997, p. 285).

Oracular:

Dacă în ajunurile Crăciunului şi Bobotezei intră mai întâi un bărbat în casa cuiva, apoi vacile aceluia vor fi bouţi; dacă intră mai întâi o femeie, atunci vacile vor făta viţele.

  • Spre Crăciun, se pun din toate mâncările într-o strachină pe prispă, sub fereastră, dar să nu guşti din mâncare, căci noaptea vine ursitorul şi gustă şi atunci îl vezi pe fereastră
  • În ziua de ajunul Crăciunului se taie câte un măr şi, dacă mărul e vermănos, atunci cel ce-a tăiat mărul are să fie bolnăvicios tot anul, iar dacă-i putred, atunci are să moară

Dacă în dimineaţa de Crăciun intră în casă un bărbat, oile vor făta berbeci; dacă intră femei, vor făta miele.

Magie:

Aluatul frământat în noaptea Crăciunului e bun de deochi pentru vite.

  • În această zi postesc mai ales pietrarii, care leagă piatra. Seara îşi pun pe masă din toate bucatele de pe ţarină. Masa lor e ţarină atunci. Înainte de a se pune la masă, se pun în genunchi şi cheamă să vină piatra, că, de nu va veni atunci când o cheamă ei, la vară n-are dreptul să vină ea. Zic astfel de trei ori şi înnoadă noduri pe aţă de cânepă uitată pe ogor. Astfel s-a legat piatra. Aceste noduri sunt bune peste vară pentru vrăjit piatra pe ogoare.
  • Unele fete, care au postit la amiază, se aşează acum la masă, însă nu iau decât o singură bucătură pe care îndată o şi scot din gură şi o pun în brâu. Când se duc la culcat, pun brâul jos, bat trei mătănii pe brâu şi zic: „Brâu, brâuşorul meu,/Arată-mi pe ursitorul meu/ Care-i dat de Dumnezeu,/În vis să-l visez, Aievea să-l văz”.

Apoi se culcă, având nădejde că-şi va visa ursitorul.

Spre a vindeca vreo vită de deochi, să se lase blidele de la ajunul Crăciunului nespălate până a doua zi, când trebuie a le spăla ş‑apoi a strânge acea apă; după ce s‑a aşezat, se strânge şi, în caz de trebuinţă, se spală cu ea vita

Despre vreme:

  • Dacă la Crăciun e cald, încât se pot ţine uşile deschise, la Paşti va fi frig
  • Dacă în prima zi de Crăciun va fi vreme senină, frig şi ger, atunci vara va fi bună
  • Începerea câşlegiului (carnelegiului). Când e lung timpul între securi (posturi), adecă ţine lung timpul carnelegiului (carnevalului), atunci se crede a fi anul bun, mănos
  • Perioada de douăsprezece zile dintre Crăciun şi Bobotează este asimilată de către locuitori celor douăsprezece luni calendaristice ale anului următor. Cum e vremea în ziua respectivă, aşa va fi şi în luna corespunzătoare acelei zile

Liliana Manea

Bibliografie:”Calendarele poporului român”.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.