„Suntem ca un Rug Aprins, timp de 28 de ani…”-interviu cu Valentina Butnaru-președinta Societății Limba Noastră cea Română din Chișinău

by

motto:„Era mai simplu să aduci o bombă din Rusia, decât cărți din România…”

 

Valentina Butnaru este președinta Societății Limba Noastră cea Română din Chișinău, înființată la începutul anilor ”90. Înstituită ca o necesitate lingvistică impetuoasă pentru Basarabia, societatea își desfășoară activitatea pe cont propriu, fiind un apărător fervent al limbii române în Basarabia și un susținător fidel al valorilor românești. Cum reușește să existe și să reziste o instituție culturală, fără sprijinul autorităților, fără a face compromisuri sau complicitate cu vreo guvernare, cât valorează comunicarea de calitate, dragostea pentru limbă și istorie, interesul pentru cultură, respectul pentru carte, aflați din acest interviu.

 

  1. Doamnă Valentina Butnaru, sunteți președinta Societății Limba Noastră cea Română de peste două decenii. De ce a fost nevoie să se înființeze această Societate?
  • Da, de peste două decenii, dar sunt la Societate de la bun început, adică de 28 de ani – de aproape trei decenii… Timp în care am realizat multe, împreună cu colegii mei, am înțeles multe și mi-am dat seama că orice pas pe care îl facem poate fi o lecție, orice persoană pe care o întâlnim în cale – e o lecție, dacă știm să ascultăm și să auzim oamenii. A fost nevoie de o asemenea societate pentru a supraveghea cum funcționează legislația lingvistică, la începutul anilor ”90, pe când ni se părea  că e simplu să monitorizăm starea limbii române în spațiul basarabean. În practică, însă, s-a dovedit că pentru a sprijini demersul în favoarea limbii române e nevoie de cu totul alte instrumente decât simpla monitorizare. E nevoie de implicare. Și a trebuit să ne implicăm. Nu existau manuale. Am căutat manuale și am dus prin școlile noastre mii de exemplare. Nu existau dicționare. Am căutat dicționare explicative și am dus zeci de DEX-uri în școlile noastre. Nu existau dicționare terminologice. Am stabilit parteneriate cu Centrul Național de Terminologie care elabora mici dicționare de specialitate și am dus dicționare la instituții, ministere, întreprinderi… Foarte mulți specialiști vorbeau infect limba română sau vorbeau o limbă mai curând „tradusă” din rusă… A trebuit să inventăm cursuri și seminare de cultivare a limbii, seminare pentru traducători. Am implicat mari personalități, profesori universitari, filologi și istorici, scriitori, ingineri – pentru a oferi cele mai eficiente lecții de cultivare a limbii și de deșteptare națională, de promovare a adevărului istoric. N-a fost simplu deloc, pentru că nici istoricii, nici filologii nu aveau la îndemână  materiale suficiente și s-au văzut nevoiți să elaboreze conferințe și comunicări pentru publicul larg, care erau conspectate, editate, copiate, difuzate la Radio și TV. Ne mai amintim cu toții de legendarele emisiuni de cultivare a limbii moderate de lingviștii Ion Dumeniuk și Nicolae Mătcaș sau de Ghidul radiofonic susținut zilnic de stiliștii Alexandru Gromov, Valentin Mândâcanu,  Anatol Ciobanu, Anatol Eremia, Albina Dumbrăveanu, Lidia Vieru…

 

„Era mai simplu să aduci o bombă din Rusia, decât cărți din România…”

 

  1. Datorită existenței Societății Limba Noastră cea Română și a implicării dvs., în bibliotecile din Chișinău, dar și pe întreg spațiul românesc din Basarabia, s-a adus multă carte în limba română de peste Prut. Cum ați reușit să îmbogățiți bibliotecile cu carte și ce v-a motivat să faceți acest lucru?
  • De fapt, eu aș pune accentele invers: am dus multă carte preponderent în bibliotecile de prin satele noastre, pentru că în Chișinău ajungeau donații de carte pe mai multe căi. Nu am făcut un calcul, pentru că am pierdut socoteala volumelor aduse și donate, după ce am trecut de câteva zeci de mii de exemplare…

N-a fost simplu să aducem cărți. Era mai simplu să aduci o bombă din Rusia, decât cărți din România… De fiecare dată, interveneau alte complicații, dar n-am renunțat. Ne-au ajutat prietenii noștri din școlile și universitățile din județele Iași, Sibiu, Brașov, Bistrița-Năsăud, București (BCU). Oameni minunați, care nu ne datorau nimic, se angajau în colectarea de donații și fie ne aduceau cărțile acasă, fie trebuia să găsim noi un camion să le aducem…

Trebuie să recunosc că un suport substanțial l-am primit și de la editurile din Chișinău. În toate proiectele noastre, mai ales în cele legate de promovarea tinerilor dotați, participanți și premianți la olimpiadele și concursurile naționale, am avut toată susținerea editurilor Stiința, Prut-Internațional, ARC, CARTIER, BonsOffices, Cu Drag, CIVITAS.

Ce ne-a motivat? Răspunsul este la suprafață. Lipsa dramatică de carte românească, atât a manualelor, cât și a volumelor de beletristică, din bibliotecile școlare, în primul rând, dar și din bibliotecile catedrelor, din bibliotecile publice și universitare și din cele de patrimoniu; lipsa cu desăvârșire a dicționarelor explicative  –  toate astea ne-au  pus în fața unei sarcini clare: îmbogățirea fondului de carte, contribuirea la completarea patrimoniului național de carte. Și asta am făcut, timp de peste 25 de ani, și asta mai facem în continuare. Pentru că astăzi lucrurile nu stau cu mult mai bine decât în anii ”90, dacă ne conducem de fondul de carte de care dispun majoritatea bibliotecilor școlare sau publice de prin satele noastre. Încă mai vezi rafturi întregi cu cărți în chirilice, nedeschise niciodată, pentru că ele servesc doar de  decor…

 

  1. Știu că datorită Societății au fost organizate multe și diverse activități. Înșiruiți câteva dintre acestea.

– Aveți dreptate, multe și diverse. Mi-ar trebui ore în șir să vorbesc despre toate… Dar mai semnificative sunt cele care s-au instalat ca tradiții, pe parcursul a 10-20 de ediții. Pun în capul listei Conferințele Iași-Chișinău, „Limba Română-Azi” (10 ediții, 1991-2008). Fondatorii Conferinței, profesorii-lingviști Dumitru Irimia de la Universitatea „A.I.Cuza” din Iași și Ion Dumeniuk de la Universitatea de Stat din Chișinău, au reușit să dea acestor întruniri dimensiunea unor conferințe naționale, la care au participat mari savanți lingviști români din toate centrele universitare româneșri (București, Iași, Cluj, Suceava, Chișinău, Bălți): Mioara Avram, Stelian Dumistrăcel, Anatol Ciobanu, Silviu Berejan, Crsitina Florescu, Lucia Cifor, Maria Șleahtițchi, Andrei Crijanovschi, Tamara Cristei…

Olimpiadele republicane la limba și literatura română, Concursul Național la Istoria Românilor și Istoria Literaturii Române MOȘTENIRE (inaugurat la Paris, de compatriotul nostru, Eugen Holban) – 20 de ediții; tabere de creație, ateliere de vară, Tabăra de Cultură și Civilizație „Acasă la Noi” – 8 ediții (în colaborare cu Despărțământul ASTRA Năsăud, președinte prof. Ioan Seni).

Conferințe săptămânale și lunare de cultivare a limbii, emisiuni radiofonice și televizate, conferințe și lansări de carte în filialele Societății (la Mereni, Pogănești, Soroca, Criuleni, Căușeni, Călărași, Nisporeni, Borogani, Anenii Noi, Hâncești, Brânzeni).

Cenaclul „Eminescu – 2000”, în parteneriat cu Biblioteca „Ovidius”, care își desfășoară activitatea timp de 18 ani.

Activități filantropice și de caritate: îngrijirea și patronarea mormintelor înaintașilor de la Cimitirul Central din Chișinău, vizite cu ajutoare în familiile socialmente-vulnerabile, patronarea Fântânii și a Popasului Eminescu…

Promovarea meșterilor populari, prin organizare de târguri, expoziții și ateliere.

Promovarea romanței românești, prin festivalurle de romanțe  „Crizantena de Argint” (Chișinău) și „Petale de trandafir” (Criuleni) – peste 20 de ediții.

 

  1. Cine sunt prietenii societății?

„Am reușit să cultivăm spiritul de echipă  și o prietenie necondiționată  între membrii și susținătorii Societății”

  • Susținătorii și prietenii Societății sunt persoane de toate vârstele și de toate profesiile: de la elevi și studenți – la decani de vârstă, profesori, academicieni, preoți. Dar cel mai mult suntem sprijiniți de profesorii de literatură și de istorie, și de bibliotecare. Valoroasa lor contribuție constă în investirea timpului și a experienței personale, mai ales, în cazul oamenilor de cultură, decani de vârstă, care au multe de împărtășit, dar deja nu prea sunt solicitați…

În cei 28 de ani, am reușit să cultivăm spiritul de echipă și o prietenie necondiționată între membrii și susținătorii Societății. Activitățile pe cont propriu, voluntariatul, sacrificiul și bucuria de a realiza proiecte concrete în folosul vorbitorilor culți de limbă română ne-au adus satisfacție și ne-au consolidat.

 

  1. În ce măsură prezența și activitatea Societății a schimbat sau a influențat benefic cultura lingvistică din Basarabia?

 

  • În mare măsură. Susținerea profesorilor cu donații de carte, participarea lor la conferințe și seminare de cultivare a limbii, călătoriile și vizitarea muzeelor și mănăstirilor din țară, participarea la festivaluri folclorice, promovarea valorilor naționale prin concursul „Moștenire”, donațiile de carte bibliotecilor și premierea participanților cu cele mai valoroase cărți și colecții de reviste – toate împreună au schimbat climatul lingvistic și cultural în filialele noastre și, respectiv, în societate.

Promovarea înaintașilor neamului românesc, a tradițiilor, a meșterilor populari, readucerea romanței în spațiul românesc  din Basarabia, a  Dragobetelor (în  contrapunere cu săprbătoarea  Sf. Valentin…), – prin șezătorile literare, concursuri literare și la istorie, – au asigurat schimbarea  climatului și a mentalității vorbitorilor de limbă română.

 

  1. Aveți sprijinul autorităților sau, cel puțin, atitudinea lor vă ajută la desfășurarea activității?

„Absolut toate activitățile noastre s-au desfășurat pe cont propriu”

  • Nici una, nici alta. Ba, dimpotrivă, au existat perioade când era foarte dificil să ne asumăm activitățile în școli, ca să nu provocăm probleme activiștilor noștri. Ne confruntăm și astăzi cu lipsa unui sediu adecvat în care să ne putem desfășura activitatea în condiții acceptabile. De ajutor, suport sau susținere nici nu poate fi vorba, indiferent despre ce guvernare  ar fi vorba! Chiar și acei factori de decizie care simpatizau  intențiile noastre, o făceau mai mult formal. În practică, se fereau să ne acorde sprijinul, deși solicitările noastre erau mai mult decât extrem de modeste.  Absolut toate activitățile noastre s-au desfășurat pe cont propriu, și se bazează pe voluntariat, pe investirea timpului propriu și pe donații. Poate anume aceste „mici amănunte” fac diferența între echipa noastră și alte entități… Noi ne-am asumat riscuri și  responsabilități, dar am cules bucurii și rezultate vizibile. Și calitate umană.

 

 

  1. Societatea Limba Noastră cea Română a rezistat stoic schimbării tuturor politicilor de guvernare. Cum reușiți să păstrați intactă imaginea unui mediu cultural-lingvistic în RM, când se știe că limba română, la nivel de guvernare, mai servește drept motiv de discuții  subiective, controversate, care încă nu sunt depășite?

„Ne-am păstrat integritatea și imaginea  de apărători ai limbii române și ai valorilor naționale”

  • Bună întrebare! Este adevărat, nam susținut niciodată niciun partid politic, n-am făcut compromisuri și n-am intrat în cârdășii cu persoane dubioase sau acceptând proiecte Nu ne-am aventurat să obținem beneficii materiale și n-am urmărit interese personale. Comunicarea de calitate, spiritul de echipă, dragostea pentru limbă și istorie, interesul pentru cultură, respectul pentru carte – ne-au  asigurat o atmosferă sănătoasă bazată pe prietenie dezinteresată. Ne-am păstrat integritatea și imaginea de apărători ai limbii române și ai valorilor naționale, fără a ne propune alte beneficii decât fidelitatea față de idealul național.

Suntem conștienți, discuțiile în controversă vor continua atât timp cât guvernările de la Chișinău vor ști să stoarcă beneficii politice din această falsă dilemă: română sau moldovenească? Și vor isteriza societatea, polarizând-o pe principii lingvistice, geopolitice, religioase, etnice…

 

  1. Societatea, a cărei președintă sunteți, e o comoară sau un copil de suflet de care nu vă puteți despărți?
  • E o comoară și valorificarea ei presupune o mare responsabilitate.

Suntem ca un Rug Aprins, timp de 28 de ani…

 

Interviu realizat de

Silvia Strătilă,

profesoară de limba și literatura română, Chișinău

corespondent pentru Argument

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.