Lifestyle, Sănătate — June 30, 2018 at 22:51

Rolul și  importanța medicului de familie în diagnosticarea  diabetului,în monitorizarea și educarea diabeticului

by

Cristina Sârzea, este medic de familie în municipiul Călărași,medic titular la cabinetul din  Str Luceafarului nr. 13, bl G1, parter- MED FAM ASKLEIPOS SRL, are 33 de ani este căsătorită cu medicul Vlad George Sarzea și are un copil.

Cristina Sârzea este licențiată în medicină la Universitatea Titu Maiorescu București,2009.

2013-2015-Medic inlocuitor la centrul de recuperare neurologică « Institut Medical de Breteuil-Franța.

Specialist în medicină de familie laUniversité de Picardie « Jules Verne » Amiens,2015 și doctor în medicină Université de Picardie « Jules Verne » Amiens-Franța.

În perioada 2015-2016 a lucrat ca medic specialist in cadrul sectiei de medicina polivalenta la Spitalul Beauvais (Centre Hospitalier de Beauvais)

Diabetul zaharat este o boală cronică complexă care necesită îngrijire medicală continuă, care implică strategii de reducere a riscurilor multifactoriale, dincolo de controlul glicemic. Diabetul este a VI­-a cauză de deces la nivel mondial, la 7 secunde cineva moare din cauza DZ. De asemenea, DZ reprezintă un factor de risc independent pentru patologia cardiovasculară, cu impact asupra morbidității și mortalității.

Medicul de familie e implicat mai ales în screeningul diabetului prin determinarea glicemiei la pacientul cu risc relativ scăzut, sau la pacientul asimptomatic, la indivizii cu risc crescut și mai ales la pacientul simptomatic (care prezintă sete, polifagie, poliurie, tulburări de vedere.

„Diabetul zaharat a devenit o problemă de importanță majoră pentru individ, medicină și societate. Aceasta deoarece este o boală frecventă, perfidă, de lungă durată și devastatoare dacă nu este bine îngrijită“

DZ de tip 2 reprezintă 90­-95% din totalul cazurilor de diabet, de unde rezultă importanța diagnosticării corecte, cât mai precoce și instituirea unui regim de viață și tratament adecvat fiecărui caz în parte. Dificultatea în diagnosticarea precoce rezultă din faptul că mulți pacienți pot rămâne asimptomatici pentru perioade îndelungate, iar debutul în diagnosticare se poate face în condițiile instalării complicațiilor.

În diagnosticarea corectă a DZ se recomandă folosirea criteriilor ADA 2005, și anume:

  1. Valori ale glicemiei ocazionale peste 200 mg /dl și simptome clinice sugestive pentru diagnosticul de diabet zaharat tip 2 (poliurie, polidipsie, scădere în greutate); 2. Valori ale glicemiei „à jeun” peste 126mg/dl;
  2. Valori ale glicemiei peste 200 mg/dl la 2 ore la TTGO.

Pentru a pune diagnosticul de DZ 2 sunt necesare 2 valori 126 mg/dl crescute ale glicemiei „à jeun”, la 2 determinări efectuate în zile diferite. Investigațiile recomandate pentru diagnosticul DZ de tip 2 sunt glicemia „à jeun”, din sânge venos sau testul de toleranță la glucoză (3).

Evaluarea inițială a pacientului cuprinde:

  1. Înregistrarea valorii glicemiei și prezența sau absența semnelor clinice specifice DZ.
  2. Evaluarea factorilor de risc.
  3. Examenul clinic general cu măsurarea obli­gatorie a următorilor parametri: G, CA, IMC, TA.
  4. Evaluarea aparatului cardiovascular și consemnarea eventualelor elemente patologice.
  5. Consult de specialitate oftalmologic cu înregistrarea rezultatelor.
  6. Examinarea piciorului: dacă există modificări ale sensibilității periferice și se trimite pacientul la neurolog.
  7. Investigațiile de laborator: lipidograma, creatinină serică și examenul de urină pentru microalbuminurie. De asemenea se determină și înregistrează valoarea HbA1c, acesta fiind un predictor al evoluției bolii.
  8. Dieta, recomandările pentru schimbarea stilului de viată și tratamentul. Acestea se vor relua ulterior, cu ocazia fiecărei vizite.

De aici și importanța în acest complex proces de diagnosticare a cabinetului de medicină de familie, care reprezintă primul contact al pacientului cu sistemul de sănătate. Medicul de familie este cel care supraveghează pacienții și poate depista prezența la aceștia a factorilor de risc pentru DZ de tip 2 și anume: ­

-supraponderabilitatea/obezitatea (IMC mai mare sau egal cu 25kg/m2),

-măsurarea circumferinței abdominale cu valori ale acesteia peste 80cm la femei și 94cm la bărbați; ­

-lipsa activității fizice; ­

-rude de gradul I cu diabet; ­ rase/etnii cu risc crescut (africani ­ americani, latini, nativ americani, etc); ­

-vârsta (riscul creste odată cu vârsta); ­

-HTA diagnosticată; ­

-dislipidemiile cu HDL col sub 35mg/dl sau TG peste 250mg/dl; ­

-determinarea HbA1c/alterarea glicemiei „a jeun”/alterarea toleranței la glucoză; ­ femei cu feți macrosomi sau care au făcut DZ gestațional;

­-consumul unor medicamente (glucocorticoizi, diuretice tiazideice, antipsihotice atipice); ­

-femei cu sindrom de var polichistic; ­

-istoric de boala cardiovasculara (1);

Medicul de familie e implicat mai ales în screeningul diabetului prin determinarea glicemiei la pacientul cu risc relativ scăzut, sau la pacientul asimptomatic, la indivizii cu risc crescut și mai ales la pacientul simptomatic (care prezintă sete, polifagie, poliurie, tulburări de vedere).

Controlul glicemiei este fundamental în managementul diabetului. Conform studiilor clinice efectuate (USA, Diabetes Control and Complications Trials şi U.K.Prospective Diabetes Study), îmbunătățirea controlului glicemiei se asociază cu scăderea frecvenței complicațiilor microvasculare (retinopatiei, nefropatiei și neuropatiei).

Determinarea hemoglobinei glicozilate (Hb A1c) oferă mai multe informații decât determinarea unei glicemii izolate, deoarece ea reflectă nivelul mediu al glucozei sanguine în cursul ultimelor 2­3 luni anterioare testării. DCCT și UKPDS recomandă ca „ţintă” o HbA1 de ~7% (2).

Pasul al doilea după determinarea valorilor glicemiei este încadrarea celor testați în categorii de risc, pe baza comorbidităților cunoscute deja (HTA, dislipidemii, obezitate, sindrom metabolic).

În situațiile în care pacientul are valori ale glicemiei peste limita normală sau valori ale toleranței la glucoză patologice se consideră necesitatea unei monitorizări active și a unei prevenții primare prin intervenția asupra stilului de viată (cu sfaturi pentru efectuarea exercițiilor fizice minim 30 minute/zi și modificări în alimentație cu renunțarea la alimentele bogate în glucide, consum adecvat de lichide, scădere ponderală) și intervenția prin terapie medicamentoasă a comorbidităților.

Monitorizarea valorilor glicemiei „a jeun” și a HbA1c se va face după un program bine stabilit de medic, cu determinare săptămânală a glicemiei și înregistrarea chiar pentru trei zile consecutiv a valorilor glicemiei în șapte măsurători, cât și determinare trimestrială a HbA1c.

Un element extrem de important la nivelul cabinetului de medicina de familie îl reprezintă educarea pacientului în automonitorizarea glicemiei, și aici intervine asistentul medical care explică pacientului modul de prelevare a probelor de sânge și tehnica de utilizare a aparatelor de glicemie (în cazul pacienților ce dețin glucometre).

Din păcate, în actualele condiții socio­economice, un număr foarte mic de pacienți își pot permite achiziționarea unui glucometru. Intervenția medicului de familie în aceste situații este prin recomandarea prezentării lunare pentru determinare a valorilor glicemiei, la nivelul cabinetului.

Există în literatura medicală de astăzi conceptul de educație terapeutică a pacientului diabetic, care este un proces gestionat de personal medical instruit în educarea pacienților, care dă posibilitatea pacientului de a interveni în managementul propriei sale boli și de a preveni complicațiile acesteia cât și a crește calitatea vieții pentru pacientul implicat.

Scopul principal al educației terapeutice este de a produce un efect terapeutic adițional celui produs de alte intervenții (farmacologice, de reabilitare).

Rolul în această educație terapeutică îi revine și medicului de familie, prin implicare activă în însușirea de către pacient a deprinderilor legate la adaptarea la tratament în funcție de situațiile specifice, în însușirea deprinderilor și procedeelor prin care pacientul să facă față provocărilor bolii, dar mai ales în oferirea de ajutor specializat pentru ca pacientul și familia sa să conștientizeze boala .

Cristina Sârzea,

medic de familie Călărași

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.