Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Cultură şi Educaţie, File de Istorie — November 28, 2013 at 19:10

Regele Ferdinand – Întregitorul de ţară

by

Regele Ferdinand I este unul dintre cele mai importante capete încoronate care au stat pe tronul regatului României.

ferdinand

Supranumit „Întregitorul” şi „Loialul”, regele a hotărât intrarea României în Primul Război Mondial de partea Franţei, Angliei şi Rusiei, ceea ce a dus în cele din urmă la recunoaşterea Unirii Transilvaniei şi Bucovinei. Personalitatea sa este strâns legată de momentul Marii Uniri precum şi de definitivarea acelei Românii Mari la care visam cu toţii şi de care ne aducem aminte cu emoţie. Tot Regele Ferdinand a fost cel care a primit cererea de unire a basarabenilor din Imperiul Ţarist care se dezintegra. Numit şi „Regele Ţăranilor”, regele Ferdinand a oprit tăvălugul bolşevic la graniţele României, prin promisiunea respectată de împroprietărire a ţăranilor-soldaţi. Om de o vastă cultură, poliglot şi botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer dedicat românilor, sub cârmuirea să înregistrându-se cea mai înfloritoare perioadă a statului românesc modern.

În timpul domniei sale s-a înfăptuit Marea Unire din 1918, s-au pus bazele consolidării statului naţional unitar român şi s-au adoptat măsuri fundamentale pentru dezvoltarea ţării noastre: votul universal, reforma agrară, Constituţia din 1923. Activitatea sa a fost puternic influenţată de Ion I. C. Brătianu, preşedinte PNL, dar regele îl considera pe acesta „zodia bună a României”, având deplină încredere în deciziile sale politice. La 15 octombrie 1922, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba-Iulia, regele Ferdinand I şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani ai României Mari, act ce simboliza unirea tuturor românilor „de la Nistru până la Tisa” sub acelaşi sceptru. Spre sfârşitul vieţii a fost mâhnit că a trebuit să taie „creanga putredă” din arborele dinastiei, pe fiul său cel mare Carol al II-lea. Acesta a renunţat la prerogativele de moştenitor al Coroanei, astfel că succesor la Tronul României a fost desemnat nepotul regelui, Mihai I.

Pe tot parcursul domniei sale, regele Ferdinand I a fost un monarh constituţional. În 1914, când Ferdinand a urcat pe tron, România avea 7,7 milioane locuitori şi 137.000 km pătraţi; în 1927, la moartea sa, ţara număra 17,1 milioane locuitori şi avea 295.049 km pătraţi. Dintr-o ţară mică, România ajunsese un stat cu mărime medie în Europa (locul 8 după numărul de locuitori şi locul 10 după suprafaţă). În cei 13 ani de domnie, România a cunoscut mari progrese pe toate planurile – cultural, politic, economic, un dinamism cu adevărat remarcabil, care demonstra în mod grăitor vocaţia constructivă şi inteligenţa poporului român, cu care regele Ferdinand s-a identificat.

Comitatul Hohenzollern-Sigmaringen din fostul regat al Prusiei a dat istoriei numeroşi regi şi regine, care au domnit în diverse colţuri ale Bătrânului Continent. Dintre aceştia se detaşează şi figura de nobil german cu un aer de “dandy” a Prinţului Ferdinand, cel care avea să devină, la vârsta de 49 de ani, unul dintre cei mai iubiţi regi ai României. Născut la data de 24 august 1865, Prinţul Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele sau nobiliar complet, era de fapt fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Ferdinand a ajuns la tron printr-o conjuctură de familie avantajoasă, peste care s-a suprapus şi importanţă continuităţii statului român sub formă de regat într-un context politic internaţional deosebit de instabil. La vârsta de doar 19 ani, Prinţul Ferdinand a venit pentru prima oară în România, la acea dată regatul român fiind compus doar din provinciile istorice ale Modovei şi Munteniei, unite la dată de 24 ianuarie 1859 sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza, primul şi singurul domnitor autohton al României moderne.

ferdinand1

După scurta sa vizită în România, efectuată în anul 1884, Ferdinand decide să se reîntoarcă în Germania pentru a-şi termina studiile liceale şi universitare. Anul 1893 îl găseşte absolvind prestigioasa Universitate din Leipzig şi Şcoală Superioară de Ştiinţe Politice şi Economice din Tubingen. În decursul aceluiaşi an, principele Ferdinand se stabileşte deja la Bucureşti pentru a-şi îndeplini atribuţiile de moştenitor al tronului României. Ferdinand devenise de fapt moştenitor al coroanei regale a României încă din anul 1888, după ce atât tatăl, cât şi fratele său mai mare, renunţaseră la tron. În acea perioadă istorică, casa de Hohenzollern-Sigmaringen avea numeroase legături de sânge cu celelalte monarhii importante din Europa. Vărul primar al mamei lui Ferdinand era Ţarul Ferdinand I al Bulgariei, devenit între timp cel mai mare oponent al regatului român condus de tizul şi vărul sau. Împăratul Francisc Joseph, conducător al Imperiului Austro-Ungar care cuprindea pe atunci provincia istorică românescă a Transilvaniei, era de asemenea văr primar cu bunica lui Ferdinand.

ferd2

Odată sosit la Bucureşti, tânărul prinţ german se declara cucerit de flora României, o adevărată provocare ştiinţifică pentru un botanist pasionat cum era Ferdinand. Nu rămâne insensibil nici la frumuseţea proverbială a româncelor. Nobilul prusac este cucerit de farmecul şi distincţia poetei Elena Văcărescu, domnişoară de onoare a Reginei Elisabeta. Aventura celor doi idealişti a fost oprită brusc din considerente politice. Ferdinand a fost nevoit să-şi întrerupă relaţia cu Elena Văcărescu la intervenţia şi insistenţele Consiliului de Miniştri al României, care i-a reamintit principelui că niciun membru al Familiei Regale nu se poate căsători decât cu femei de sânge regal. Ferdinand nu are încotro şi pe dată de 10 ianuarie 1893 se însoară cu Maria de Edinburgh, nimeni alta decât verişoara sa de gradul trei.

ferd3

Viitoarea regină Maria a României avea o descendenţă ilustră, bunica să fiind regina Victoria a Marii Britanii, iar vărul sau primar era Ţarul Nicolae al II-lea al Rusiei. Regele Ferdinand şi Regina Maria au avut împreună 6 copii, trei fete şi trei băieţi. Cel mai mare dintre băieţi a devenit următorul rege al României, Carol al II-lea. Gurile rele spun că prinţul Mircea, care a murit la doar 4 ani, era de fapt copilul biologic al prinţului Barbu Ştirbei, care ar fi avut o relaţie ascunsă cu regina. Pentru a evita răspândirea scandalului, Ferdinand ar fi decis să-l declare pe Mircea drept propriul său fiu…

ferd4

Regele şi Războiul

Data de 10 octombrie 1914 avea să rămână în cronologia României drept momentul în care monarhia avea să se consolideze prin prezenţa celui de-al doilea rege al statului român modern. La vârstă de 49 ani, Ferdinand I devine rege al României depunând jurământul solemn şi luându-şi în faţă ţării angajamentul că va fi un “bun român”. Ferdinand I a depus jurământul în calitate de Rege al României, în prezenţa Corpurilor legiuitoare, a membrilor familiei domnitoare si a Mitropolitului primat. Cu mâna dreaptă pe Evanghelie, noul rege a rostit: „Jur a păzi Constituţia şi legile poporului român, de a menţine drepturile lui naţionale şi integritatea teritoriului”. Totodată, la discursul său inaugural, Ferdinand declară:

„Chemat prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională de a fi urmaşul marelui întemeietor, care mi-a lasat ca sfânta moştenire simţămintele de iubire şi credinţă ale unui întreg popor, găsesc în dragostea mea pentru neam puterea de a păşi fără şovăire spre îndeplinirea marei, dar grelei mele sarcini. Pilda aceluia pe care îl plângem toţi ca pe un părinte şi convingerea că numai printr-o neîncetată propăşire se poate asigura viaţa trainică a unui popor, îmi vor fi călăuza în sforţările mele spre a-mi jertfi întreaga muncă a vieţii pentru dezvoltarea puterilor acestui stat. În îndeplinirea acestei înalte datorii, pe care o îmbrăţişez cu neclintită credinţă şi nestrămutată dragoste, stă cea mai dulce mulţumire ce o pot dobândi. Printr-însa aduc cel mai mare prinos de recunostinţă aceluia a cărui amintire e cea mai scumpă legatură între ţara şi casa mea. În rodnica domnie care face mândria istoriei ţării noastre, primul rege al României a găsit cel mai puternic sprijin în unirea tuturor românilor în jurul Tronului ori de câte ori împrejurări mari impuneau această datorie. Sunt sigur că, însufleţiţi de acelaşi înalt patriotism, românii vor şti şi în viitor să dea Tronului şi ţării unirea în cugetare şi în acţiune, care este singura chezăşie a unei sănătoase propăşiri naţionale. Dumnezeu, care după atâtea grele încercări, a binecuvântat munca acelora care s-au devotat binelui acestui neam, nu va lăsa să cadă ceea ce cu atâta truda s-a clădit şi va ocroti, cu dragoste pentru acest popor, munca fără preget ce sunt hotărât ca bun român şi rege să închin iubitei mele ţări”.

ferd5

Ferdinand a iubit România şi poporul român. Din admiraţie şi respect pentru religia naţională a românilor, Ferdinand renunţă la cultul catolic şi de boteză de bunăvoie creştin-ortodox pentru a fi în rând cu ţara şi poporul său. Guvernul român nu i-a cerut acest lucru, permiţându-i să rămână catolic. Ferdinand a ales însă Ortodoxia, o parte a istoricilor pun acest lucru pe seama uzanţei conform căreia copiii viitorului rege şi moştenitorul tronului trebuiau să fie creştin-ortodocşi.

Maria a Romaniei 1893

ferdinand 1893Ataşamentul şi dragostea lui Ferdinand pentru mica şi fermecătoarea, la acea dată, ţară din Est nu aveau să se limiteze la acest gest. Istoria menţionează că datorită admiraţiei sale pentru România, Regele Ferdinand avea să fie supranumit fie “Lealul”, fie “Întregitorul”. Visul lui Ferdinand a fost în egală măsură acelaşi cu al milioanelor de români – crearea României Mari prin alipirea Transilvaniei regatului român. Însă la acea dată Ardealul se află sub stăpânire austro-ungară, acolo unde românii care erau cei mai vechi şi cei mai numeroşi locuitori ale acelor locuri, nu aveau nici cele mai elementare drepturi. Momentul prielnic s-a ivit odată cu declanşarea primului Război Mondial. Cu toată sorgintea să germanică şi cu numele de Hohenzollern, Ferdinand a ales să acţioneze în război de partea Antantei pe data de 14 august 1916, luptând împotriva Puterilor Centrale conduse de Germania. La aflarea veştii, familia să din Germania l-a renegat la castelul Hohenzollernilor din Prusia, arborându-se în doliu stindardul heraldic al familiei…

ferd6

În ciuda entuziasmului şi speranţelor românilor, situaţia pe câmpul de luptă nu era deloc în favoarea lor. În prima fază a confruntărilor, armata română, slab echipată şi înarmată, a înregistrat pierderi uriaşe, Puterile Centrale ocupând Valahia şi Dobrogea. Bucureştiul a fost ocupat de armatele germane în noiembrie 1916, Ferdinand şi întregul guvern român fiind forţat să se refugieze la Iaşi. Luptele eroice de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, purtate de Armata Română au dat însă un alt curs primului Război Mondial. Jertfa şi eforturile românilor au dus la stoparea avansării germane în Moldova, armata germană suferind înfrângeri dezastruoase. În momentul în care bolşevicii au pus mâna pe putere în Rusia şi au cerut instituirea păcii în 1918, România se află înconjurată de armatele Puterilor Centrale.

ferd7

Regatul României a fost forţat de Germania să semneze la Bucureşti un tratat de pace dezavantajos pentru ţara noastră, tratat pe care Ferdinand a refuzat să-l semneze. Când trupele Triplei Alianţe au avansat pe frontul din Salonic dezmembrând armata bulgară, România a reintrat în război. Imperiile Rus şi Austro-ungar se dezintegrau. Avântul militar al trupelor române nu mai putea fi stopat, eforturile acestora ducând la mult aşteptată unirea cu Bucovina, Basarabia şi Transilvania. În urmă înfrângerii Republicii Sovietice Ungare conduse de agentul bolşevic Bela Kun, trupele române au ajuns să ocupe Budapesta, iar Ferdinand se întoarcea ca un învingător în fruntea armatei, într-un Bucureşti entuziasmat.

Regele României Mari

În anul 1922, pe dată de 15 octombrie, Ferdinand este încoronat Rege al României Mari la Alba Iulia, oraşul care avea să trăiască a doua Mare Unire. Viaţă politică din timpul domniei sale a fost dominată de Partidul Naţional Liberal, de orientare conservatoare, condus pe atunci de fraţii Ion şi Vintilă Brătianu. Unirea cu Ardealul a lărgit, în mod ironic, baza electorală a opoziţiei ale cărei partide principale s-au unit în anul 1926 pentru a forma Partidul Naţional Ţărănesc. Regele a fost cu adevărat un “bun român” aşa cum a jurat în momentul încoronării sale. Unii istorici insistă că ar fi fost de fapt cel mai strălucit rege al României, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă şi introvertită. Ferdinand I a fost martorul realizării României Mari cu provinciile Basarabia, Transilvania şi Bucovina de Nord. A înfăptuit reforma agrară împărţind pământ ţăranilor, prioritate având veteranii de război şi familiile celor căzuţi în războiul pentru reîntregirea ţării. În urmă acestei măsuri, Ferdinand îşi adaugă renumelor de “Lealul” şi “Întregitorul” şi pe cel de “Rege al Ţăranilor”.

ferd8

În ciuda succesului în război şi al creării României Mari, Ferdinand se confruntă cu mari probleme de ordin personal. Fiul sau cel mare, prinţul Carol al II-lea, mare amator de lux şi desfrâu, trăia o viaţă scandaloasă, căsătorindu-se clandestin cu Ioana “Zizi” Lambrino, cu care avea un copil nelegitim. Prinţul ajunge totuşi să se căsătorească cu Elena, fiica Regelui Constantin al Greciei. Mariajul era însă sortit pieirii, Carol dezvoltând o pasiune obsedantă pentru amanta sa, Elena Lupescu, cea cu care fuge la Paris. Regele se vede nevoit să îl desemneze drept urmaş la tron pe nepotul său, prinţul Mihai de România, pe atunci un copil, Carol al II-lea, tatăl lui Mihai, fiind dezmoştenit de Regele Ferdinand.

ferd9

La doar 62 de ani, după o domnie ce s-a întins peste 13 ani tumultuoşi pentru istoria României, Ferdinand moare în urma unui cancer de colon, fiind înmormântat la Curtea de Argeş alături de Regele Carol I şi Regina Elisabeta.

În timpul scurtei sale domnii, România a atins un nivel de dezvoltare nemaiîntâlnit până atunci. Agricultura era o forţă, ţară noastră fiind supranumită “Grânarul Europei”. Se dezvoltă comerţul concomitent cu exploatarea zăcămintelor de petrol, economia ţării noastre fiind printre cele mai puternice şi stabile din întreagă lume, totul sub conducerea unui rege care, între problemele personale şi războaiele care au răvăşit ţara, a găsit totuşi timp să se dedice şi ştiinţei şi cunoaşterii, fiind preşedinte şi protector al Academiei Române din 1914 până la trecerea sa la cele veşnice.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.