Editoriale, Interviuri — January 26, 2014 at 18:31

Probleme Vechi – Relaţii noi în agricultură, de Gabriel Popescu

by

IMG_3536Probleme Vechi – Relaţii noi în agricultură de  Gabriel Popescu

Gabriel Popescu este profesor universitar doctor la  catedra de economia agroalimentară şi a mediului Facultatea Economia Agroalimentară şi a Mediului din cadrul ASE Bucureşti, cercetător în domeniul economiei agrare şi al politicilor agricole europeneIMG_3590

Cu ocazia reuniunii Consorţiului de Extensie şi Dezvoltare Rurală Vîlcelele şi a fermierilor din regiunea Muntenia, de la Complexul Agrozootehnic Ivăneşti,  Profesorul univ. Dr. Gabriel Popescu a condus o acţiune de informare şi dezbatere pe teme de interes pentru viaţa satului pe baza lucrării “Probleme Vechi-Relaţii noi în agricultură” Cartea a apărut la Editura Academiei Române.

1.L-am întrebat pe Gabrile Popescu de ce a venit la Vîlcelele?IMG_3571

Am venit aici pentru că  această structură asociativă  (Consorţiului de Extensie şi Dezvoltare Rurală Vîlcelele, nota noastră)  s-a dovedit în timp una dintre cele mai reuşite iniţiative din agricultură, la care mi-am adus aportul şi al cărui  Preşedinte de onoare sunt. Un alt motiv este că Deputatul Vasile Iliuţă  şi mulţi fermierii de succes din zonă îmi sunt prieteni.

2. Ce este deosebit la cartea “Probleme Vechi-Relaţii noi în agricultură” ultima Dumneavoastră lucrare?

Cartea este scrisă din perspectivă economică pe fundament ştiinţific cu referiri la câteva probleme de actualitate din agricultura românească. Este o lucrare ştiinţifică dar pe înţelesul actorilor decidenţi, fermieri, ţărani din zona agricolă dar şi a celor cu dragostea pentru agricultură.

Sunt în situaţia de a spune ce m-a determinat să pornesc acest demers ştiinţific. Precizez faptul că, formularea ,,demers ştiinţific ‘’ este o sintagma des folosită, în ultima perioada poate prea des, de unde şi riscul de a-şi pierde din conţinut atunci când se vorbeşte despre o lucrare ori studiu de cercetare.

De aceea, corect, ceea ce aveţi în faţă ( şi sper că va fi interesant pentru studiu ) este un mănunchi de idei cuprinse în această carte, care are ceva din toate segmentele ce compun domeniul de cunoaştere socio economic, dar cu referiri speciale la doctrine, unde un loc aparte îl ocupă economia, istoria şi sociologia, toate legate sau, mai corect spus, raportate la ţăran şi lumea lui.

3. De ce pasiunea pentru agricultură pentru sat?

Am considerat că, mai presus de orice, cuvântul are putere atunci când e sincer şi adevărat. Că atare, ideile rezultate din această muncă, dincolo de rigoarea cifrelor, a datelor, altfel spus, a indicatorilor nu de puţine ori au luat formă metaforei pentru a le da un plus de înţelegere, de putere! Evident, cu prioritate, au fost folosite datele de natură statistică, matematică, economică, sociologică, dar atunci când acestea au fost epuizate, am apelat la observaţii, experienţă şi chiar la intuiţie. Important a fost să surprind fenomenele în dimensiunea şi conţinutul lor real!

M-am dus către ţăran, agricultură şi sat în mod natural. Înainte de toate pentru că acolo sunt rădăcinile mele şi formaţia de economist agrar, cu trimiteri, chiar din primii ani de activitate, către cercetare şi decizie la nivel micro- şi macroeconomic. Toate acestea au oferit greutate demersului reprezentat de cartea de faţă.

4. Care sunt ideile forţă ale cărţii?

Ceva mai explicit trebuie să fiu când motivez de ce m-am concentrat numai pe câteva din problemele de politică agrară şi anume comasare, piaţă, exploatări agrare, eficienţă.

În primul rând, deoarece acestea sunt problemele cele mai acute în ceea ce priveşte diferenţa dintre agricultură românească şi agricultură din vestul Europei. În al doilea rând, pentru că prezentul este tulbure iar viitorul pare tot mai incert în ceea ce priveşte viaţa rurală, prin aproape toate aspectele ei, dar mai ales pentru familie şi gospodăria de ţărani.

În al doilea rând, orice politică economică din agricultură, dar mai ales orice strategie din domeniu trebuie să se manifeste în egală măsură pe trei dimensiuni, adică trei poli de putere: familia, proprietatea şi producţia, iar, prin extensie, şi în directă legătură cu acestea, este cel de-al patrulea dar şi cel mai important, deoarece dă măsură valorii primelor trei, şi anume: piaţă.

În al cincilea rând şi nu ultimul, întrucât decidenţii de politică economică au datoria să apere resursele, iar în cadrul acestora, pe cea mai importantă, dar şi determinantă pentru România, că stat independent şi suveran, pământul, ţăranul fiind şi principalul personaj al acestei cărţi.

5. Cum este prezentat  ţăranul în cartea dumneavoastră?

M-am străduit să-i construiesc imaginea în mod indirect, din problemele pe care le are cu pământul, familia, vecinii, autorităţile, piaţă, subvenţiile şi cu multe altele. Sunt probleme, în bună parte, de natură economică, dar ţăranul este un personaj complex pentru care nici o definiţie ori studiu, indiferent de profil, întindere sau profunzime, nu poate să-i surprindă personalitatea în dimensiunea să reală.

De fapt, intenţia este să-i dăm cititorului puterea să vadă ţăranul prin ceea ce are, prin ceea ce produce, dar mai ales prin modul în care alege şi îşi drămuieşte resursele că să devină mai bun, mai productiv, mai aproape de prezent.

Nu pentru că prezentul este mai bun, ci pentru că ţăranul, dacă nu vine sau dacă nu este ajutat cel puţin să vină către prezent, există riscul că în viitor să-l vedem din ce în ce mai puţin sau deloc. Iar în urmă lui va rămânea un gol irecuperabil care, în sensul moralei creştine, este un mare păcat. Dacă se va întâmplă acest lucru, în faţă istoriei, dar, mai ales, în faţă celor ce vor veni nu vom avea iertare!

Marea provocare, în plan ştiinţific şi al deciziei economice, este aceea de a vedea în ce măsură proprietatea funciară din agricultură, cu trimitere specială la cea ţărănească, poate să genereze relaţii de tip capitalist, producând bunăstare pentru agricultori şi suficientă alimentară pentru consumatori

Dar, de la sărăcia prezentă la bunăstarea viitoare este un drum lung şi greu de parcurs. Ţăranul vede viitorul în termeni concreţi. El îşi doreşte o familie sănătoasă, recolte mai bogate, preţuri mai bune. Sunt dorinţe legate de un singur fundament concret: pământul. Iată motivaţia ataşamentului ţăranului pentru pământ, deoarece numai pământul îi garantează că tot ce-şi doreşte se şi poate înfăptui.

În fapt, viaţa ţăranului se petrece sub efectul speranţei care este susţinută în primul rând de credinţă în Puterea Divină, iar în al doilea rând, de puterea pământului.

A consemnat Nelu Bălaşa

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.