De prin lume adunate — January 3, 2018 at 15:36

Ploaie de lacrimi

by

Gabriela Ryelle St Stancu

Priveşte pădurea cum tremură-n noapte ,
E plină de stele pe ramuri curgând!
Prin viscolul iernii se-mbracă în şoapte,
Priveşte si cerul pe dealuri plângând…

Trecut-au pe ape atâtea ninsori,
Cărări viscolite şi vreascuri uitate,
O plapumă albă țesută în zori
Coboară uşor pe frunze secate.

Se-aprinde o rază în liniştea zării
Topind strălucirea din albul nebun…
Doar ia-mă în brațe ,e clipa iertării
Şi-atâtea cuvinte aş avea sa îți spun!

Ți-aş umple de vise un gând pustiit
Iar palmele noastre vor fi ca de ceară,
Azi plânge iubirea cu trupul rãnit,
Cu pletele ninse precum o fecioarã…

Dar lasă lumina din lampă aprinsă.
Coroana de stele în păr mi se-aşterne..
Atinge -mi privirea ce pare învinsă ,
O ploaie de lacrimi se zbate sub gene…

Ascultă -mi tăcerea,mă doare şi-mi lasă
Pe față cărări ce doar eu le mai simt.
O clipă aş vrea şi pe urmă mă lasă,
Mi-e teamă de mine ,de ceea ce simt!

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.