Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Editoriale — October 14, 2018 at 14:56

Petrișor Peiu: Conspiratia tacerii – peste 3 miliarde de euro pe an

by

 

Cea mai mare conspiratie a tacerii din spatiul public romanesc priveste una dintre cele mai importante chestiuni ale Romaniei actuale. Auto-instalatele elite din politica, secondate de catre curtile feudale ale ziaristilor si analistilor personali, oculteaza cu buna stiinta un subiect, numai pentru dansii rezervat: ce face Romania in Uniunea Europeana si, mai ales, cine hotaraste ce bani primim de acolo, cum se cheltuie si mai ales de catre cine se cheltuie acei bani.

In contextul croirii listelor partidelor pentru viitoarele alegeri euro-parlamentare, de peste cateva luni, comisarul Corina Cretu a aruncat in spatiul public cartoful fierbinte al banilor europeni; venind tocmai de la Bruxelles, subiectul a fost listat de catre presa dar nimeni, niciun politician important, niciun talk-show-ist dintre cei care tipa la camerele TV seara de seara, niciun analist doctor in securitate, nimeni nu a avut “nesabuinta” de a vorbi despre asta…

Jumatate din floarea tarii, coordonata savant de doctorii in securitate mosteniti de la pe-undeva-ascunsul Coldea, s-a inchis intr-un garaj de langa Timisoara, printre ulcele pline si munti de sarmale, sa faca spiritism cu Slobodan Milosevic si Radovan Karadzic, despre “importanta” problema a Balcanilor de Vest, iar cealalta jumatate din elita nationala s-a reunit pe holurile umbroase ale palatului pe care l-au mostenit de la Ceausescu sa caute cu lumanarea mana ruseasca ridicata asupra regiunii si asta a umplut toata viata spirituala a saptamanii in care Cretu a aruncat bolovanul in apa limpede a huzurului de-dinainte-obositilor care ne conduc.

Avem un popor talentat si muncitor, care este capabil sa produca cea mai crestere din Uniunea Europeana din ultimul deceniu, dar nu e in stare sa aleaga unde trebuie pe cine trebuie. Tot ceea ce produc 20 de milioane de romani plus bogatiile naturale ale acestei tari este cu usurinta risipit sau neutralizat de cateva mii de alesi, elitele politice care nu isi pot depasi conditia primitiva in care se complac.

Din 2007 pana astazi, Romania a primit de la Uniunea Europeana 48 de miliarde de euro si a platit catre Uniunea Europeana 16 miliarde de euro, ceea ce inseamna ca am primit 32 miliarde net in 11 ani, adica o medie de aproape 3 miliarde de euro pe an. Aceasta suma este extrem de importanta pentru noi, fiind cea mai importanta forma de compensare a deficitelor din tara.

In total, anul trecut, Romania a cheltuit cu 6,4 miliarde de euro mai mult decat a produs, avand cel mai mare deficit de cont curent din Europa Centrala si de Est. Daca nu am fi primit 3,3 miliarde de euro net de la Uniunea Europeana, am fi avut un deficit de cont curent urias, de 10 miliarde de euro! Aceasta suma ne-ar fi aruncat spre cer dobanzile la imprumuturi si ar fi prabusit ratingul datoriei Romaniei; practic, nici daca am fi vrut, nu am fi gasit pe nimeni care sa ne imprumute cu o asemenea suma.

De ce noua ne sunt atat de importanti acesti bani? In primul rand, deoarece, cheltuiti cu intelepciune, banii europeni pot produce investitii in infrastructura, principala vulnerabilitate a tarii fiind calitatea si marimea infrastructurii. In al doilea rand, pentru ca acesti bani pot contribui la echilibrarea economiei unei tari devastate de pierderea unei cincimi din populatie.

Pana la urma, cati bani cheltuie Europa si cati mai ajung si pe la noi? Ei bine, Uniunea are un buget de 646 miliarde de euro pentru fondurile structurale si de investitii in perioada 2014-2020 (sursa AICI) . O sesime din acesti bani merg catre Polonia (105 miliarde de euro), adica aproximativ 2.760 de euro pentru fiecare cetatean polonez. Urmeaza apoi Italia si Spania cu 76, respectiv 56 miliarde de euro, Franta (46 miliarde de euro) si Germania (45 miliarde de euro) . Romania are alocati 37,6 miliarde de euro (cam 1.920 de euro de fiecare roman), Cehia va primi 33 miliarde de euro (aproape 3.150 euro/ locuitor), Ungaria are la dispozitie 30 miliarde de euro (aproape de 3.100 euro/locuitor), Slovacia 19,5 miliarde de euro (peste 3.500 euro/locuitor), Croatia 12,6 miliarde de euro (usor peste 3.000 euro/locuitor), Slovenia 5 miliarde de euro (cam 2.500 euro/locuitor), iar Bulgaria 11,7 miliarde de euro (doar 1.650 euro/locuitor).

Ne sare de la inceput in ochi faptul ca repartizarea fondurilor europene structurale si de investitii (ESIF, denumirea oficiala) este o mare nedreptate. Aceste fonduri au fost gandite sa contribuie la reducerea decalajelor de dezvoltare dintre tarile mai putin dezvoltate din Estul fost comunist si tarile prospere din Vest. In loc de asta, ce observam? Vreti dreptate? Vreti echitate? Vreti solidaritate? Ia poftim la niste cifre reci:

Cele mai mari alocari le au tocmai Slovacia si Cehia, cele mai prospere tari estice (Cehia se afla, in 2014, cu indicatorul PIB/locuitor in cifre comparabile la nivelul de 84% fata de media Uniunii, iar Slovacia la 77%), iar cele mai mici alocari reveneau celor mai sarace tari estice, Bulgaria (47% din media UE, in 2014) si Romania (55% din nivelul mediu al Uniunii pentru PIB/locuitor, metodologia PPS)!

Slovacii si croatii primesc de doua ori mai multi bani decat bulgarii si romanii, desi bulgarii erau in 2014 de doua ori mai saraci decat cehii, iar romanii erau cu 50% mai saraci decat cehii. Polonezii, desi se aflau atunci la nivelul de 67% din media UE, au primit cu 50% mai multi bani decat romanii, pentru fiecare locuitor; ungurii, la randul lor, aflati la acelasi nivel cu polonezii (68% din media UE) primesc cu 60% mai multi bani decat romanii (si asta, dupa 4 ani de guvernare iliberala a lui Viktor Orban!).

 

Cine este prostul in toata sarada asta? Asta a fost, pana la urma, performanta celor care au negociat acest buget in numele Romaniei…

 

Ei, si acum sa vedem si cat de eficient se cheltuie banii inteleptei Europe:

Cehii, de exemplu, au primit cu doua treimi mai mult decat noi si cu acesti bani au urcat de la 86% din media UE la 89% din aceeasi medie, adica si-au redus decalajul cu 3 procente; slovacii, cu de doua ori aproape mai multi bani decat romanii, au ramas la 77% din nivelul mediu al UE, ca si ungurii, de altfel (au stationat la 68%) . Polonezii au urcat de la 67% la 70% adica si-au redus decalajul cu trei puncte procentuale, beneficiind de un plus de 50% fata de banii alocati romanilor. Romani care, iata, au urcat de la 55% la 63%, cel mai impresionant salt facut de vreo tara estica in ultimii patru ani…

 

Oare nu se intreaba nimeni ce rost are sa cheltui atati de multi bani pentru rezultate atat de slabe in tarile oricum bogate (Cehia, Slovacia, Slovenia, Polonia, Ungaria)? Nu mai bine sa cheltui banii astia pentru ceva ce merita, cum ar fi cresterea Romaniei?

 

Sa mai vedem si pentru ce se pot cheltui acesti bani:

– pentru reducerea declajelor dintre regiunile subdezvoltate si cele bogate (fondul ERDF);

– pentru subventionarea agriculturii (fondul EAFRD);

– pentru transport si infrastructura de apa/canlizare/deseuri (fondul CF);

– pentru “coeziune sociala”/reducerea saraciei (fondul ESF);

– pentru pescuit si dezvoltare maritima (fondul EMFF);

– pentru tineret (fondul YEI).

 

Si sa vedem si pentru ce sunt efectiv cheltuiti banii europeni de diverse state:

– campionul polonez si-a impartit alocarea de 105 miliarde de euro astfel: 45% pentru dezvoltare regionala, 25% pentru transport si infrastructura de apa, 14% pentru reducerea saraciei si doar 13% pentru subventionarea agriculturii;

– ungurii au alocat astfel cele 30 miliarde de euro ai lor: 42% pentru dezvoltarea regionala, 23% pentru infrastructura, 18% pentru reducerea saraciei si doar 14% pentru subventionarea agriculturii;

– cehii au alocat astfel cele 33 miliarde ale lor: 54% pentru dezvoltare regionala, 22% pentru infrastructura, 13% pentru reducerea saraciei si numai 11% pentru subventionarea agriculturii;

– noi ne-am impartit cele 37,6 miliarde de euro astfel: doar 35% pentru dezvoltare regionala, aproape 26% pentru subventionarea agriculturii, 14% pentru reducerea saraciei si 23% pentru infrastructura.

Cu alte cuvinte, noi am hotarat sa alocam dublu fata de celelalte state estice pentru subventionarea agriculturii si mult mai putin pentru dezvoltare regionala, adica noi platim subventii pentru recolte uriase de cereale, iar ei au bagat acesti bani cu predilectie in firme care prelucreaza cerealele noastre si ne vand inapoi biscuiti si paste fainoase sau mancare procesata. Si-uite asa am ajuns sa bagam in agricultura dublu fata de ceilalti si sa fim si singurii care au deficit in comertul cu alimente; subventionam, practic, materia prima ieftina a altora…

Cum stam insa cu cheltuirea acelor sume? Toate tarile au platit efectiv procente mici din sumele respective pana acum (Ungaria 18%, Polonia 17%, Cehia 16% si Romania 15%), dar diferenta esentiala consta in stadiul de implementare/atribuire a proiectelor: Ungaria a inceput deja toate proiectele (ba chiar mai multe decat era cazul, alocare 105%), Polonia a inceput 62% dintre proiecte, Cehia 54%, iar noi abia suntem la jumatate (52%).

Tragand linie si adunand toate aceste informatii intelegem de ce acest subiect este ocultat de catre politicienii nostri: pentru ca este dovada clara a lipsei de competitivitate la nivel european a clasei noastre conducatoare.

Pentru a intra in Uniunea Europeana am sacrificat tot ce se putea sacrifica: Sidex-ul l-am transformat in Bollywood pentru a cumpara bunavointa englezilor, rafinariile si rezervele de titei si gaze le-am cedat pe trei margele austriecilor de la OMV (pe care i-am mai si incurajat sa ne inchida petrochimia), am inchis aproape toate pietele din marile orase pentru a facilita profituri de necrezut pentru hypermarketurile germane sau frantuzesti, am infiintat “procuratura asimetrica” care nu are curaj sa investigheze nici macar hotiile strigatoare la cer ale anumitor multinationale (vezi cazurile Apa Nova, Microsoft sau EADS), dar condamna la inchisoare pe viata vanzatorii de covrigi care nu dau bon fiscal, am ajuns sa avem cel mai mare angajator un supermarket si, toate astea pentru ce?

Sa trimitem la Bruxelles si Strasbourg niste navetisti care nu stiu sa ceara si nici nu primesc nimic: primim de doua ori mai putini bani decat vecinii nostri de la est, ii programam la cheltuit in mod nesabuit si ii mai si cheltuim insuficient de repede sau de bine.

 

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

m.ziare.com

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.