Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Cultură şi Educaţie, Proză şi poezie — November 28, 2018 at 11:14

Mihail Gălățanu: Texte Esențiale

by

CEL MAI

  • Cum am trăit io de CentenarJ

Cel mai important lucru, pentru oricare român, ar fi trebui să fie, în anul 2018, CENTENARUL. Adică, măcar o dată la o sută de ani (ceea ce, în viitor, va deveni o viață de om, căci oamenii vor trăi, poate, pe puțin suta!), ar trebui să punem, pe primul plan, România. Țara noastră. În toți ceilalți, 99 la număr, sunt de acord să punem umila noastră individualitate. Egoismul nostru personal și funciarJ. Cașcavalul nost. Traista. Pântecu. Straița. Bănuțu, nene, bănuțu. Biemvieu…Am un cretin de vecin, Gheorghiță Florin, obsedat de mașini. Care ar sufla și-n curul biemveurilor sale numai ca să arate cine este EL. Avea dreptate ăla care a zis că dobitocii nu au ce își etala decât mașinile. Țoalele. Scumpele. Personal, urăsc pe ăștia care-și trag pe ei zdrențe de paradă. Parveniți. Care urcă, idioții, pe chietwalkuriJ. Care cred că numai persoanele distinse umblă pe acolo. Pe poeții care-și trag și cădelnițează cărți extravagante. Cartea, în mintea mea, trebe să fie o chilie. În care intri în intimitate, ca-n femeia care e pe sufletul tău. De aceea, urăsc pe brațul borcea (nu e nicidecum o aluzie la Călărași, fiindcă iubesc Călărașul precum și Dunărea, fluviu pe care m-am născut!), ca și pe brațul pelinel sau brațul vidican… Urăsc, adică, oamenii goi de conținut. Detest clămpăii. Sandilăii care n-au nimic a spune. De aceea, măcar de CENTENAR, prefer să tacă. România aș vrea să tacă asurzitor. CENTENARUL meu nu durează 1 zi. Nici 1 an. Nici, măcar, o sută. Ci o mie. Un milion. Un eon. Un pururea întreg. Nu m-a întrebat nimeni, până acum, ce e centenarul pentru mine. Centenarul e cât durează România. Și, în primul rând, de Centenar, mă gândesc la părinții mei. Care nu mai sunt. Și n-au apucat Centenarul. Mă gândesc la toți prietenii mei care n-au apucat nici Centenarul, nici să fie Centenari. Și sunt destui. Prea mulți chiar. Cu ei fac Centenarul. Cu ei serbez ziua minunată a lumii și, mai ales, a României, care este orice zi din decembrie. Cel mai important lucru care mi s-a întâmplat anul ăsta e că m-am născut. E că am trăit. Și am scris, mai cu seamă, în limba română – și mai puțin în alte limbi, deși am scris și în acelea. Sânt român numai fiind european. Și european sunt numai fiind cetățean al lumii. Și universal fiind numai terestru. Pământean. Adică din Pământ și în pământ mă voi întoarce. Pulves es. Pulves es et in pulves. Et in pulves reverteris.

În rest, ca tot românul francofon, sunt francofil. Franța, în care am și studiat ceva/olecuță, făcându-mă io și cu o diplomă(în Relații Interanționale și Jurnalism), mă simt cetătean francez. Că grec și rus sunt după doi bunici ai mamei, iar italian, da:că de la râm ne tragem, și am ceva/o țâră sânge italian (numele era Viittorato, tot, belingv-balangv, din partea mamei poligloată la sânge). Și evreu, da, dacă mă iau după cercetătorii americani, care zic că oricare cetățean al Evropei are, în medie, cel puțin 7% sânge semitic (io, unul, nu știu ce am în medie!), ba chiar mai mult, 12%… În rest, mă simt român neaoș/român verde, mai ales acum, de Centenar, din fondurile căruia PSD, ca să acopere găurile din bugetul de stat, dă bani la MAE și la TVR!

MIHAIL GĂLĂȚANU

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.