Politica — February 11, 2018 at 15:11

Jocurile Olimpice pot fi începutul unei noi politici a „răsăritului”

by

Arirangul, cel mai reprezentativ dintre cântecele tradiționale ale națiunii coreene, poarta în el legenda celor doi tineri, Rirang și Songbu, ascunși în munți pentru a-și găsi numai împreună fericirea și plânsul fetei, care încă îl mai așteaptă pe logodnicul ei, Rirang, plecat de cealaltă parte a muntelui pentru a lupta cu exploatatorii, acesta fiind, dealtfel, si mesajul adus cu sine de încărcătura tristă a realitatii unei națiuni divizate.

Un moment cu totul emoționant a fost pentru prietenii Coreei atunci când sportivii Chung Guam Hwang din Nord și Yunjong Won din Sud au purtat împreună drapelul Confederației Koryo, idealul reunificării celor de un singur sânge, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice.

Tara “celor o mie de ri” sau “a dimineților liniștite”, cum atât de plastic este numit spațiul geografic coreean, trăiește sub semnul divizării încă din 8 septembrie 1945, atunci când, sub pretextul dezarmării Japoniei învinse, Statele Unite au ocupat jumătatea de sud a Peninsulei. Divizarea acestei națiuni cu o istorie de peste 5 mii de ani a adus cu sine blocarea dezvoltării sale uniforme și suferințe de nedescris, și pentru cei din Sud, și pentru cei din Nord.

Lecția de istorie se învață, poate, cel mai bine, cunoscându-i direct, interacționând cu ei. Marea majoritate a familiilor coreene au fost separate de la începutul războiului, din vara lui 1950. Milioane de persoane s-au văzut atunci în fata tragediei dezrădăcinării, pentru a evita calamitățile războiului, în timp ce alții au pierdut toată comunicarea cu rudele lor, o data cu apariția barierei de sarmă ghimpată care și astăzi separă cele două State coreene. Au existat tați și frați care și-au lăsat mamele în urmă, crezând că s-ar putea întoarce în câteva zile, sfârșind prin a-și pierde rudele pentru o viață întreagă si mame care și-au lăsat copiii în urmă și care nu aveau sa ii mai revadă, poată, niciodată.

Fată de aceste triste evoluții din trecut, nu putem decât sa ne bucuram dat fiind faptul ca s-a deschis în aceste zile o poartă spre comunicare și dialog. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de vineri a debutat pe fondul unor temperaturi scăzute, dar a încălzit inimile coreenilor și ale prietenilor lor, deopotriva, atunci când sportivii celor două Coreei au mers pe stadion împreună la mai puțin de 50 de kilometri de granița dintre națiunile lor, oferind speranța unei re – descoperiri, a depășirii unui rigid obstacol geopolitic care pană mai ieri agita temerile legate de conflictul nuclear.

Mai mult, cu toții am urmărit cu deosebit interes cum domnișoara Kim Yo-Jong, sora mai mică a Șefului Statului coreean, Kim Jong-Un, stătea la ceremonia de deschidere, chiar în spatele Vicepreședintelui Mike Pence, care a însoțit delegația americană. Păcat, însă, ca partea americana nu l-a autorizat pe acest demnitar sa facă pași spre un potențial „dezgheț”…momentul era deosebit de prielnic. Contrar a ceea ce ar fi putut sa fie, în această săptămână, Statele Unite au reiterat intențiile de a impune cele mai dure sancțiuni împotriva Phenianului. Adoptarea rezoluției 2397 de către Consiliul de Securitate al ONU, la 22 decembrie anul trecut continua să asfixieze poporul coreean în primul rând, fiindcă el este cel care suferă de pe urma interdicției investițiilor străine în R.P.D. Coreeana, a stopării exporturilor de cărbune, a zădărnicirii comerțului maritim al acestei tari, masuri care lovesc puternic în cele 25 de milioane de suflete care trăiesc la nord de paralela de 38 de grade.

In pofida blocajului bilateral dintre Washington și Phenian, demersurile duse la îndeplinire intre Nord și Sud cu ocazia desfășurării Jocurilor Olimpice pot fi începutul unei noi politici a „răsăritului” și am convingerea ca vor deschide o noua era, chiar dacă, trebuie sa recunoaștem, drumul va fi încă lung.

Șeful Statului nord coreean, Kim Jong-un l-a invitat pe Președintele Coreei de Sud, Moon Jae-In la Phenian. Invitația scrisă de mână a fost transmisă de domnișoara Kim Yo-Jong, la o întâlnire separată avută cu Șeful Statului sud coreean la Palatul Prezidențial din Seul, după deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă. Dacă se va duce la îndeplinire, ar fi prima întâlnire de acest fel dintre liderii celor doua State coreene de mai bine de un deceniu.

Președintele Moon a răspuns că cele două părți ar trebui să depună eforturi pentru stabilirea condițiilor potrivite pentru a realiza întâlnirea “, după cum a declarat purtătorul de cuvânt al Coreei de Sud, Kim Eui-Kyeom, adăugând și că „cele două state coreene au împărtășit puncte de vedere comune și că speră ca buna înțelegere sa continue în același spirit pozitiv pentru pace, adus cu sine de Jocurile Olimpice”.

Pentru a atinge dezideratul lor suprem, reunificarea, coreenii trebuie sa treacă dincolo de ideei și sisteme, urmând firul uman al înțelegerii intre frați și pentru asta este nevoie ca Seulul să dea dovadă de reținere de la gesturi ostile împotriva Phenianului și să nu mai fie „cureaua de transmisie” belicoasă a Washingtonului, fapt care, cel puțin pana acum, nu a adus nimic bun. Dimpotrivă, a fost un serios obstacol în calea comunicării. Așadar, eforturile celor doua părți trebuiesc focalizate asupra depășirii tensiunilor din trecut.

Dacă fiecare parte nu se străduiește să găsească un teren comun, ci se opune celeilalte părți și se pronunță cu limbajul belicos din trecut, într-o încercare de a justifica prezentul, diferența dintre cele două părți va crește și mai mult, iar perspectiva unei potențiale reunificări a țării va fi amânată încă și mai mult.

Dincolo de Jocurile Olimpice, este clar că o majoritate a coreenilor speră că intensificarea contactelor dintre cele două State va determina SUA să-și reconsidere măsurile militare împotriva R.P.D.Coreene. Apoi, chiar dacă Washingtonul nu și-a exprimat bucuria în legătură cu faptul că cele două state coreene sunt acum implicate într-o comunicare strânsă, precum și într-un schimb diplomatic și cultural, restul lumii, inclusiv Rusia și China, au aplaudat eforturile depuse și rezultatele lor.

Sa fim, așadar, optimiști.

Ciprian POP

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.