Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Editoriale — December 28, 2018 at 16:17

Istoria unei prietenii

by

După douăzeci de ani și mai bine de prietenie neîntreruptă, dublată de alți cinci ani de relație frățească în cadrul celei mai vechi confrerii europene (Ordo Equestris Vini Europae, cunoscută în România drept Cavalerii Vinului), mă gândesc la Nelu Bălașa ca la unul dintre puținii oameni pe care mă pot baza oricând și în orice împrejurare. Știu că pot întotdeauna forma numărul său de telefon și că îmi va răspunde de fiecare dată, găsind spontan resurse de a „inventa” o soluție pentru o problemă mică sau mare.

L-am cunoscut în multe ipostaze și pot spune că nu m-a dezamăgit niciodată. M-a ajutat și l-am ajutat necondiționat. Am petrecut împreună clipe de triumf dar și altele – ca-n viață! – încărcate de amărăciune. Am ieșit împreună întăriți din toate aceste încercări, dincolo de feluritele contexte, economice sau politice. Important e că, la finalul oricărei întâmplări, ne-am putut privi în față și ne-am putut strânge bărbătește mâinile, știind că am făcut amândoi ceea ce e drept, fără compromisuri.

Ca în cazul oricărei prietenii adevărate, cuvintele sunt de prisos și pot suna, chiar, bizar. Mai importante sunt faptele, temeinici sunt anii petrecuți împreună pe aceleași baricade. Proba timpului dovedește că Nelu Bălașa este acel prieten apropiat care știu că va găsi mereu puterea să mă sprijine atunci când am cea mai mare nevoie de el.

Ca orice scriitor român, îmi găsesc mai greu cuvintele atunci când laud pe cineva și îmi vine mult mai ușor să fac spectacol negativist, bășcălios poate, dacă trebuie să desființez un personaj. Însă, nici într-un sens sau în altul, Nelu Bălașa nu rămâne doar un „personaj”. El este un om viu, cu calități evidente și cu defecte care nu fac decât să-l umanizeze suplimentar. Ori de câte ori am vrut să mă supăr pe el… pur și simplu nu am reușit! A fost de ajuns un telefon primit de la Călărași sau din cine știe ce colț al Europei, pentru ca, doar din câteva cuvinte, să piară orice urmă de resentiment.

La mulți ani, Prietene Nelu Bălașa! Fie ca în 2019 să ne reușească toate proiectele comune!

…Și, dacă, vreodată, la miezul nopții, te voi suna să-ți spun că trebuie să mă ajuți să „îngropăm” o taină, știu că nici atunci nu vei pune decât întrebările simple: „-Unde? Când? Cum?”. Și, poate, zâmbind, vei adăuga: „-Și de cât …șorici este nevoie, prietene?!?”… Ceea ce, uneori, se poate traduce pe latinește și …„In Honorem Dei et In Honorem Vini!”.

DAN-SILVIU BOERESCU

text publicat și în revista Trend

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.