Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
De prin lume adunate, Interviuri — March 22, 2019 at 23:17

INTERVIU EXCLUSIV! Dr. Victor Zota rupe tăcerea! Medicul vorbește în premieră despre mafia din jurul programului național de transplant, despre condamnarea sa și despre numirea “Eroului din Apuseni”, dr. Radu Zamfir, la cârma ANT

by

Dr. Victor Zota rupe tăcerea! Medicul care a pus bazele programului național de transplant a acordat un interviu in exclusivitate reporterilor stirilekanald.ro.

I.A., vineri 22 martie 2019 , 00:30

Chiar și cei care nu îl plac pe doctorul Victor Zota știu că acesta este, de departe, creierul programului de transplant din România, cel care a făcut să meargă întregul sistem care se traduce azi, în România, în operații de transplant de rinichi, ficat, inimă și, mai nou, plamâni. Unii l-au felicitat, alții l-au contestat și ulterior acuzat, numele lui fiind adesea târât în scandaluri uriașe, cu sau fără dovezi. Despre toate acestea, despre dușmani, acuzatori, interese, mafie, condamnări și vinovății, dar și despre recenta numire a medicului-erou Radu Zamfir în fruntea Agenției Naționale de Transplant, într-un interviu-incendiar cu dr. Victor Zota, acordat în exclusivitate reporterilor stirilekanald.ro.

Reporter: Ați înființat Programul Național de Transplant, ați coordonat Agenția Națională de Transplant (ANT) în perioada 2006-2009, ați fost coordonator național de transplant în cadrul Serviciului de Ambulanță București-Ilfov până la 1 ianuarie 2019, iar în acest moment sunteți consilier în cadrul ANT. A fost o perioadă cu bune și cu rele, cu atacuri și provocări. Cum ați descrie-o?

Dr. Victor Zota: În ’97, când am început să mă ocup de transplant, România era doar o pată pe harta transplantului european. Atunci mi s-a propus să mă ocup de transplant în România și primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la o specializare în Spania, la Barcelona, pentru că era orașul cu cea mai mare dezvoltare a activității de transplant.

Mi-a plăcut foarte mult faptul că psihologia poporului spaniol se aseamănă cu cea a poporului român. Când m-am întors în România, am propus înființarea Agenției Naționale de Transplant, o structură care să se ocupe de obținerea donatorilor aflați în moarte cerebrală. De asemenea, m-am ambiționat să obțin un program național de transplant, pentru că – am constatat la acea perioadă – pe baza banilor primiți de la Casa Națională de Asigurări de Sănătate – nu se poate dezvolta un asemenea program. Spre exemplu, la vremea respectivă, nu știu pe ce criterii fuseseră făcute calculele, o operație de transplant se deconta undeva pe la 5.000 de euro, sumă total infimă comparativ cu costurile reale. Prin urmare, doar un program putea rezolva decontarea unor sume cât de cât apropiate de cele reale.

După aceea am înființat Agenția Națională de Transplant, care la început s-a mișcat destul de greu. În toamna-iarna lui 2012 însă, am reușit să implementăm cam tot ce înseamnă modelul spaniol în România și rezultatele s-au văzut imediat, în 2013-2014, chiar și în 2015.

 

Dr. Victor Zota: “Am crezut, în acel moment, că nu vor mai exista obstacole. M-am înșelat”

 

În 2013, țara noastră a fost declarată campioană europeană la creșterea procentului de transplanturi. L-am dublat, practic. Am fost apreciat și felicitat la nivelul Comisiei de Specialiști în Transplant din cadrul Comisiei Europene de la Bruxelles. Am fost foarte mândru și am crezut, în acel moment, că nu vor mai exista obstacole în programul național de transplant. M-am înșelat.

Ulterior, lucrurile au devenit greoaie și s-au împotmolit în momentul în care noi am vrut să facem transplant pulmonar în țară.

Reporter: Ce s-a întâmplat atunci?

Dr. Victor Zota: Momentul acela a fost unul crucial. Orice opinie exprimată împotriva programului de transplant de către decidenți, de către oameni politici, influențează negativ și foarte repede activitatea de transplant. De vreo doi ani și jumătate ne aflăm într-un moment sumbru pentru programul național de transplant. Eu sper să trecem acum, cât mai repede, peste această perioadă grea și să reușim să revenim la cifrele din perioada de glorie.

 

Dr. Victor Zota: “Refuzul pentru donare în România este în jur sau chiar sub 25%”

 

Reporter: Ați fost mereu genul de “oficial” deschis față de presă. Răspundeați oricând la telefon și nu vă fereați niciodată să oferiți jurnaliștilor informațiile solicitate. Colegii mei care au lucrat pe “Sănătate” știu despre ce vorbesc. “Sună-l pe Zota, că te ajută!”, cam așa se discuta în redacții când era necesară o informație din domeniul medical. V-a fost de folos această deschidere față de gazetari? Sau nu?

Dr. Victor Zota: Da, m-a ajutat! Eu am considerat întotdeauna că dacă nu ai nimic de ascuns și sistemul este perfect vizibil și transparent, cum a fost mereu și cum este și acum, în ciuda unor interpretări rău-voitoare, populația va înțelege care este scopul acestui program, care este scopul transplantului și va fi de partea noastră. Și cred că am reușit, cu ajutorul presei, ținând cont de faptul că refuzul pentru donare în România este in jur sau chiar sub 25%. Altfel spus, 75-80% din familiile din România pe care le abordăm pentru transplant acceptă donarea. Este unul dintre cele mai bune procente din Europa, dacă nu chiar din lume!

Acest lucru ne-a ajutat să ajungem la performanțele deosebite din 2013-2014, chiar și 2015 și, din fericire, până la începutul lui 2019 s-a menținut acest procent. De la începutul lui 2019, lucrurile s-au schimbat într-un mod nedorit, însă sper că e doar o situație de moment, care va dispărea.

 

Reporter: Și totuși, v-ați făcut mulți dușmani într-un timp scurt! Cum ați reușit?

Dr. Victor Zota: Nu aș spune că am foarte mulți dușmani. Aș spune că am 2 sau 3 dușmani, pe care, de altfel, nu i-aș numi nici dușmani… Sunt persoane foarte vocale care, din cauza unor interese pe care eu nu am reușit să le dibuiesc, lansează foarte multe minciuni și foarte multe neadevăruri pe piață. Toate aceste afirmații, lansate în presă sau în mediul online, chiar și pe Facebook, nu au absolut nicio acoperire reală. Am demonstrat mereu că sunt niște afirmații false.

Spre exemplu, când nu ai absolut nici o dovadă – cum s-a întâmplat de curând într-o plângere la DIICOT (n.r. Anca Baculea, fosta șefă a ANT, proaspăt demisă de ministrul Sorina Pintea și înlocuită cu dr. Radu Zamfir i-a făcut plângere medicului Victor Zota) – și faci afirmații, din “folclorul din ANT am aflat că”, mie aici mi se pare, deja, rea-credință!

Și cred că interesele acestor persoane, în cadrul sistemului sanitar sau în cadrul programului național de transplant, au fost deranjate de mine, pentru că eu am vrut foarte multă transparență. Bineînțeles, această transparență trebuie înțeleasă în spiritul și litera legii privind activitatea de transplant.

 

Reporter: La ce vă referiți, mai exact?

Dr. Victor Zota: Este o transparență care poate să meargă până la un anumit punct, și aici mă refer la listele de așteptare. De foarte multe ori s-a cerut ca aceste liste să fie publice și transparente (n.r. de către fosta conducere a ANT, demisă de ministrul sănătății Sorina Pintea). Nu se poate! Există o protecție a datelor, există o protecție a persoanelor, există o protecție a fiecărui cetățean care poate că nu vrea să se știe că se află pe o listă de așteptare pentru un organ care i-ar putea salva viața.

Registrul Național de Transplant funcționează, iar toți cei înscriși au câte un cod cuiant (n.r. cod atribuit de Registrul Național de Transplant), cod generat pentru fiecare pacient intrat pe lista de așteptare pentru transplant. În baza acestor coduri, persoanele pot fi identificate. Ce putem noi să publicăm sunt aceste coduri cuiante generate automat de Registrul Național de Transplant.

Tocmai de aceea, consider că toate procesele legislative pe care le-am inițiat au fost unele transparente, supuse dezbaterii publice. Tot ceea ce am aplicat a fost conform legii, iar toate luările de poziție, atât în țară cât și în străinătate, față de ceea ce se întâmplă în programul de transplant, au fost corecte.

Nu degeaba profesorul Francis L. Delmonico, după părerea mea, cel mai reputat specialist în transplant din lume, la ora actuală, a venit de trei ori în România și, probabil, va veni și luna viitoare, să aprecieze munca noastră și să ne ajute să ne dezvoltăm și în continuare. Din nefericire, acum, în această perioadă, să ne repunem pe picioare, pentru că acum ne confruntăm cu o scădere dramatică a numărului de donatori.

 

Dr. Victor Zota: În cazul meu pot să spun că Justiția a fost oarbă

 

Reporter: Ați fost ținta unor atacuri dure, care v-au aruncat cât ai clipi de pe piedestalul eroului salvator de vieți în boxa acuzaților de trafic cu organe. Cum vă explicați situația?

Dr. Victor Zota: A fost o mare surpriză pentru mine, una neplăcută, tot ceea ce s-a întâmplat în acea perioadă (n.r. 2009). Am fost acuzat de niște lucruri pe care nu le-am făcut. Și azi sunt extrem de mâhnit pentru faptul că am fost învinovățit, deși nu am greșit. Am încercat să demonstrez Justiției că nu am greșit cu nimic, dar… pot să spun că Justiția este oarbă.

Lucrurile sunt foarte simple din punctul de vedere al acuzației care mi s-a adus. Am fost acuzat că aș fi acreditat o clinică, Sabyc, fără să am dreptul, în calitate de director al ANT. Legea era extrem de clară și numai cine nu dorește, nu vrea sau este de rea-credință nu o înțelege. Activitatea de transplant tisular și celular este compusă din trei părți: prelevare, banking și transplant. Conform legii de la acea perioadă, activitatea de prelevare și cea de transplant erau acreditate de către Ministerul Sănătății. Activitatea de banking (cea care constă în procesarea, depozitarea, stocarea și ulterior distribuirea țesuturilor) era acreditată de Agenția Națională de Transplant, prin lege.

Două articole, din Legea 148 – aliniatul 4 – și din Legea 95 – aliniatul 5, spuneau foarte clar acest lucru, în timp ce articolul 160 din Legea 95 spunea că prelevarea și transplantul sunt acreditate de Ministerul Sănătății. Prin urmare, eu nu am greșit cu nimic, pentru că eu am dat o acreditare de banking.

Am reușit să explic lucrul acesta de-a lungul a doi ani și jumătate, cât a durat procesul, iar părerea mea este că judecătoarea care a judecat cazul înțelesese. Într-un mod cu totul surprinzător, cu două ședințe înainte să se termine procesul, doamna judecătoare a fost schimbată, fiind promovată, și au venit alți judecători. Procesul s-a mai lungit cu trei ședințe. Noii judecători nu au făcut altceva decât să dea alte termene. Într-un final, a venit un judecător care m-a judecat din prima ședință și m-a găsit vinovat.

Am fost făcut vinovat pentru fals în acte publice, ceea ce iar reprezintă o problemă, pentru că nu aveam cum să falsific un document pe care eu însumi îl redactasem și eu însumi îl semnasem. În al doilea rând, mă încadram perfect în lege. Din nefericire, nu am fost ascultat la apel și nici la recurs. La recurs, îmi amintesc că judecătorul m-a întrebat… unde lucrez. Prin urmare, cred că domnia sa nu s-a aplecat cât ar fi trebuit asupra studierii dosarului.

Este o frustrare a mea în continuare, pentru că nu am reușit să-mi demonstrez nevinovăția. Este un fapt speculat de câteva persoane care, fără niciun fel de discernământ și fără niciun fel de decență mă acuză de lucruri pe care eu nu le-am făcut.

 

Dr. Victor Zota: Da, sunt asociat cu traficul de ovule, ceea ce este complet fals și este o manipulare

 

Reporter: Poate judecătorul nu a înțeles clar despre ce este vorba…

Dr. Victor Zota: Am fost acuzat de un act administrativ pe care eu l-am făcut bine, respectând legea. Faptul că nu a vrut nimeni să înțeleagă acest lucru rămâne în continuare o enigmă pentru mine. Nu s-a dorit să se înțeleagă! În plus, eu nu am fost implicat sub nicio formă în traficul de ovule sau traficul de organe

La proces am desenat pe tablă. Am arătat prelevarea, bankingul și transplantul. Prelevarea și transplantul sunt ale Ministerului Sănătății, bankingul este al ANT, pentru că așa spunea și Directiva 23 a Comisiei Europene. Așa spunea și Constituția României, că directivele se aplică în mod obligatoriu în România. Legiuitorul a înțeles, când a făcut legea, că aceasta este partea ANT. Din păcate, la judecată nu s-a înțeles acest lucru.

 

Reporter: Când se face referire la dosarul în care ați fost găsit vinovat, numele Zota nu e asociat cu acreditarea Sabyc, ci cu traficul de ovule…

Dr. Victor Zota: Da, este asociat cu traficul de ovule, ceea ce este complet fals și este o manipulare. Ulterior am discutat cu cei care m-au atacat și au recunoscut că au greșit, susținând că aceasta a fost opinia lor la momentul respectiv. Doar astfel de opinii fac foarte mult rău. Atacându-mă pe mine, oamenii aceștia nu îmi fac rău doar mie, ci întregului sistem de transplant, care este extrem de vulnerabil la ceea ce se întâmplă în presă, în societate.

Transplantul este un domeniu de nișă pe care îl stăpânesc foarte bine numai specialiștii. Din nefericire, iată că foarte multă lume își dă cu părerea, fără să aibă nici cea mai mică idee.

 

Dr. Victor Zota: Trei luni cu suspendare nu știu ce înseamnă! Ori ești vinovat și te pedepsim, ori nu ești vinovat!

 

Reporter: Să întoarcem la scandalul Sabyc. Ce s-a întâmplat atunci a fost o capcană?

Dr. Victor Zota: Nu, cred că inițial a fost o idee fixă și preconcepută a celor care făceau ancheta, cum că este imposibil să nu găsească ceva în neregulă și la ANT, după ceea ce se întamplase cu Sabyc. Ulterior și-au dat seama că lucrurile nu stau așa cum și-au imaginat, dar fusese făcut, deja, prea mult tam-tam ca să se recunoască faptul că nu am fost cu nimic vinovat, iar toate discuțiile care au fost în acea perioadă în presă și toate acuzațiile care mi s-au adus erau nefondate.

De altfel și pedeapsa pe care am primit-o, trei luni de închisoare cu suspendare este… Ori ești vinovat și te pedepsim, ori nu ești vinovat! Dar trei luni cu suspendare nu știu ce înseamnă, mă rog! Pot spune că această condamnare, așa cum a fost ea, a fost suficientă ca să îmi păteze cariera și să dea ocazia unor persoane să interpreteze aceste lucruri complet eronat și rău-voitor.

Este important să menționez că instanta nu mi-a interzis nimic. Nu mi-a interzis să lucrez în continuare în transplant, nu mi-a interzis să fiu director în continuare. Ba, mai mult decât atât, în timpul procesului am fost dat afară abuziv, pentru ca, ulterior, să fiu repus în funcție și să mi se dea și despăgubiri.

 

Reporter: Contestatarii au avut ceva personal cu Victor Zota sau cu programul național de transplant? Pentru că răul s-a răsfrânt asupra pacienților. Ei au fost singurele victime reale ale scandalului iscat în jurul programului de transplant. Organele au dispărut și, odată cu ele, și șansa la viață a pacienților.

Dr. Victor Zota: Așa este! Tot acest scandal a dus la o scădere dramatică a numărului de donatori. Gândiți-vă ca într-un an, noi am pierdut 70 de donatori. 70 de donatori înseamnă, să zicem, 60 de transplanturi de ficat, cel puțin 120-130 de transplanturi de rinichi, câteva zeci de transplanturi de inimă, nu mai vorbesc de țesuturi…

Și toate acestea se contabilizează în salvarea unor vieți omenești. Din păcate, acei pacienți nu au mai avut această șansă. Cei mai mulți dintre bolnavi au murit pe listele de așteptare, dar cred că niciunul dintre cei care au creat în mod artificial acest scandal nu a avut sau nu are remușcări pentru ceea ce a făcut.

Toate problemele care au fost ridicate în acest scandal artificial puteau fi lămurite simplu și rapid în discuții purtate  cu persoane implicate în transplant, dar care știu despre ce e vorba! Însă doar să discuți cu pseudo-specialiști în transplant și apoi să spui că tot ceea ce se întâmplă la nivelul ANT este trafic de organe și fals reprezintă o mare problemă. Resorturile acestei activități de distrugere a unui mecanism care mergea foarte bine în România și cu care ne puteam mândri… mie îmi scapă!

 

Reporter: Până în 2014, programul național de transplant mergea ca pe roate. La transplantul hepatic, spre exemplu, anii 2013 și 2014 au fost cei în care s-au realizat cele mai multe transplanturi: 122/an. Brusc, după 2014, a venit dezastrul. Numărul de organe a scăzut dramatic, odată cu șansa la viață a pacienților a căror existență depindea de un organ donat și, implicit, transplantat. Unde ne situam azi?

Dr. Victor Zota: Așa este! Astăzi cred că suntem pe ultimul loc în Europa. Am scăzut la niște cifre absolut dramatice. Anul acesta, până săptămâna trecută, am avut 3-4 donatori, față de 30, cât am avut în 2014 în aceeași perioadă.

 

Dr. Victor Zota: Să faci muncă voluntară și să mai fii și criticat nu este în regulă

 

Reporter: Din informațiile noastre, numărul potențialilor donatori de organe aflați în moarte cerebrală este același, nu a scăzut. Nu a scăzut nici încrederea populației în actul de donare, familiile dându-și acordul pentru prelevarea de organe cu aceeași frecvență ca în anii de vârf ai perioadei de funcționare a programului de transplant. Atunci, ce nu merge? Ce se întâmplă?

Dr. Victor Zota: Așa este! Numărul este constat, dar donatorii în moarte cerebrală nu au mai fost identificați. În absolut orice spital din lumea întreagă, nu numai din România, între 2 și 6% dintre pacienții care mor în cadrul unei secții de terapie intensivă pot fi potențiali donatori de organe. Restul au patologii care le contraindică donarea de organe.

În fiecare centru de transplant acreditat există un coordonator de transplant și un anestezist care se ocupă cu identificarea și declararea potențialilor donatori. Aici a apărut fisura, în momentul în care a scăzut dramatic numărul de donatori, medicii nu au mai fost interesați din mai multe motive.

În primul rând scandalul creat le-a impus așa, o reținere în a mai declara moartea cerebrală. Apoi, medicii au devenit mai reticenți, pentru că declarațiile care veneau din partea Ministerului Sănătății, a decidenților, puneau sub semnul întrebării inclusiv această identificare de donatori aflați în moarte cerebrală. În plus, cei mai mulți dintre specialiști nu erau plătiți și făceau muncă voluntară! Or să faci muncă voluntară și să mai fii și criticat nu este în regulă.

A mai apărut o serie de controale indicate și cerute în acea perioadă de Ministerul Sănătății, care au condus la situații absurde. Au fost contestate inclusiv câteva acreditări date pentru declararea morții cerebrale în unele spitale județene, care îndeplineau fără niciun fel de probleme condițiile legale. Ulterior s-a constatat ca declarările au fost corecte, iar acuzațiile care veneau din partea Ministerului Sănătății sau a decidenților au fost retrase. Era însă prea târziu. Informația circulase printre specialiștii din transplant și toți au devenit mult mai reticenți și mai circumspecți.

Nu a crescut rata refuzului familiilor pacienților aflați în moarte cerebrală privind acordul de prelevare în acea perioadă și nici ulterior. A scăzut numărul de declarări, deși potențialii donatori erau cam la același procent de dinainte de scandal.

În momentul în care medicii specializați nu mai sunt interesați de activitatea de declarare a morții cerebrale, ba, mai mult, au și câteva semne de îndoială generate de persoane publice cu influență în sistem, încrederea în programul de transplant și în procedurile pe care le-am implementat prin legislație s-a șubrezit.

 

Dr. Victor Zota: Pe lista de așteptare nu există ordine! Nu e ca o coadă la carne!

 

Reporter: Lipsesc centrele zonale în care pot fi menținuți în condiții optime donatorii în moarte cerebrală? Sau procedura de declarare a morții cerebrale e foarte complicată pentru medici?

Dr. Victor Zota: Nu. Din păcate, odată cu apariția altui scandal, tot artificial, legat de transplantul pulmonar în România, numărul de declarări de moarte cerebrală în România a început să scadă. Medicii au devenit reticenți, neîncrezători în sistem.

Acuzațiile făcute de minister și de ministrul sănătății în acea perioada (n.r. Vlad Voiculescu a fost ministru al sănătății în Cabinetul Cioloș, în perioada 20 mai 2016 – 4 ianuarie 2017) au fost iar nefondate și bazate pe o necunoaștere crasă a sistemului.

S-a spus atunci că nu se respectă ordinea de pe lista de așteptare. Pe lista de așteptare nu există ordine! Nu e ca o coadă la carne! Este o bază informatică de date care cuprinde mai multe persoane, codificate cu un cod cuiant și în baza căruia calculatorul identifică persoanele compatibile cu potențialul donator.

Poți să fii pe lista de așteptare de foarte mult timp, sau poți să fii de o zi și să ai norocul de o compatibilitate care să te recomande pentru a primi un organ. Așadar, nu există poziție, vechime, ierarhie! Există numai compatibilitate, iar compatibilitatea o stabilește doar calculatorul și, bineînteles, că norocul ți-l dă Dumnezeu sau nu.

Au fost persoane care au stat foarte mult pe lista de așteptare pentru că aveau o hartă imunologică destul de complicată și a fost foarte greu să li se găsească un organ. Mulți nu au avut șansa să li se găsească în timpul vieții un organ care a să fie compatibil și să se permită transplantul. Alte persoane au avut norocul ca, într-o perioadă relativ scurtă, să primească un organ.

Faptul că ajunsesem la 140-150 de donatori era un lucru extrem de benefic pentru toți cei aflați pe lista de așteptare, pentru că le creștea șansa exponențial de a se găsi un organ compatibil. Dar când scazi de la 150 la 30, îți scade de 5 ori și șansa de a mai primi un organ.

 

Reporter: Procedura din România de declarare a morții cerebrale are hibe? Poate permite apariția ulterioară a semnelor de întrebare?

Dr. Victor Zota: Avem una dintre cele mai sigure, dar în același timp și complicate, și dificile proceduri de declarare a morții cerebrale. Aceasta, tocmai pentru a preîntâmpina orice fel de greșeală. Totuși, medicii s-au gândit că ar putea veni cineva și pune sub semnul întrebării activitățile pe care le-au îndeplinit ei, așa că au preferat să se retragă. Mulți specialiști s-au retras, au existat spitale care au cerut să se retragă din programul național de transplant, cum a fost Spitalul din Tulcea, cel din Ploiești. Nici la Pitești nu mai era activitate.

 

Dr. Victor Zota: Procedura de declarare a morții cerebrale poate dura și 10 ore, și 12 ore sau chiar mai mult

 

Reporter: Poate fi vorba și de dezinteresul specialiștilor? Nu mai există motivație pentru medicii din teritoriu și încearcă să evite “bătăile de cap”, chiar dacă acestea se traduc în vieți salvate? Suntem victimele unui dezinteres național?

Dr. Victor Zota: Procedura pe care o avem acum este aceeași pe care am avut-o și în 2013, și în 2014, și în 2015! Grija noastră a fost să fie o procedură extrem de sigură, care să nu poată da naștere niciodată la semne de întrebare. Am vrut să eliminăm suspiciunea că nu s-ar fi declarat corect o moarte cerebrală.

Într-adevăr, procedura durează destul de mult. Durează și 10 ore, și 12 ore câteodată, poate chiar mai mult. Secțiile care au fost acreditate în țară au și aparatura, și specialiștii care să permită declararea morții cerebrale.

În plus, în ultimii ani am modificat oarecum procedura, în sensul în care am oferit alternative față de electroencefalogramă, care nu mai este un test foarte apreciat și folosit în Europa și am oferit posibilitatea unor alte examinări paraclinice, cum ar fi CT, RMN cu substanță de contrast și Doppler. Există mai multe variante ca o secție să se poată implica în programul național de transplant, ca să poată declara moartea cerebrală.

Din păcate, a dispărut entuziasmul medicilor. La început erau foarte entuziaști și voluntari, după care au constatat că în loc să fie apreciați și să apară, așa cum e normal în orice societate civilizată, și o recompensă financiară, au fost mai mult criticați. De aceea oamenii au preferat să nu se mai implice.

Trebuie ținut cont și de faptul că o serie de spitale și-au pierdut specialiștii. Unii s-au pensionat, alții s-au mutat în alte spitale, ori au plecat în străinătate. Multe dintre spitalele în care aveam mari speranțe au rămas fără oamenii care să poată declara moartea cerebrală conform legii. Repopularea acestor spitale cu specialiști va duce și la reluarea activității de transplant.

 

Dr. Victor Zota: Dacă lucrurile ar merge normal, am avea în jur de 400 de donatori aflați în moarte cerebrală pe an

 

Reporter: Cum ar putea fi motivați, din nou, acești medici să se implice cu entuziasm în activitatea de identificare a potențialilor donatori și declararea morții cerebrale? Ce e de făcut?

Dr. Victor Zota: Există mai multe modalități. În primul rând, să li se redea încrederea în sistem. Este un termen pe care l-am auzit acum câțiva ani tot de la spanioli: implementarea unei culturi a donatorului în fiecare secție de terapie intensivă din spitalele mari, spitalele județene.

Cultura donatorului înseamnă trei lucruri:

  1. Să ai coordonator și persoana responsabilă cu identificare morții cerebrale (această persoană identifică donatorul, iar coordonatorul discută cu familia și obtine acordul);
  2. Secția respectivă să își primească banii pe care i-a cheltuit pentru fiecare declarare de moarte cerebrală, ceea ce înseamnă în jur de 5.000 de euro de pacient. Nu de alta, dar la un moment dat, dacă tu tot declari moarte cerebrală și nu îți primești banii, șeful de secție sau managerul spitalului vine și începe să te întrebe ce se întâmplă, pentru că se cheltuiesc bani, practic, pentru o persoană decedată care, în mod normal, nu are ce căuta în secția de terapie intensivă, unde, în mod normal, trebuie să stea numai oameni vii;
  3. Să existe în fiecare secție preocuparea de a identifica potențialii donatori. Să nu se treacă cu vederea, la vizitele medicale de dimineața și de seară, pacienții care este evident că nu au nicio șansă să supraviețuiască. Să fie luați în calcul pentru statutul de potențiali donatori de organe.

La o primă statistică, dacă lucrurile ar merge normal în România, țara noastră ar putea avea în jur de 400 de donatori aflați în moarte cerebrală pe an. Asta ar însemna ca fiecare spital mare să declare câte 10 donatori în moarte cerebrală anual, ceea ce nu reprezintă niciun efort mare, nici financiar, nici fizic, nici profesional. Ar însemna un donator la 5 săptămâni, ceea ce este perfect fezabil, mai ales că fiecare spital mare are atât secție de neurologie, cât și de neurochirurgie.

Însă toate cele de mai sus ar trebui să fie incluse în cadrul programului național de transplant și să primească bani pentru aceste operațiuni.

Este, de fapt, unul dintre lucrurile pe care doamna ministru Sorina Pintea, într-o discuție pe care am avut-o mai demult, le-a solicitat: ca toate spitalele mari să fie implicate în program. Nu știu dacă vom reuși, dar așteptăm…

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.