Responsabilitate socială — September 29, 2017 at 22:27

INACO: Corupția este al cincilea indicator negativ al competitivității. La ce stă mai rău România?

by

22007972_1454760214602518_1499517071009627869_n

19:07
Raportul Competitivității Globale 2017-2018 al Forumului Economic Mondial a început să fie comentat și la noi. Este de remarcat căderea semnificativă a României într-un singur an, de pe locul 62 pe locul 68 în lista celor 137 de țări serios analizate din perspectiva a 114 indicatori economici naționali luați în considerare. Graficul evo(/invo)luției României în ultimii ani din punctul de vedere al competitivității este în dinți de fierăstrău, cu creșteri și scăderi originale, care nu au legătură cu trendurile economice globale sau europene, semnificând lipsa de coordonare, de viziune, de eficiență în deciziile și acțiunile la nivel macroeconomic.
Aceasta în contextul în care vecinii noștri din estul Europei, cu care ne putem compara ca similaritate a istoriei locale, se află înaintea noastră: pe locul 29 Estonia, 31 Cehia, Rusia și Polonia pe 38 și 39, Slovacia și Ungaria pe 49 și 60.
Bulgaria, în creștere constantă a competitivității de circa 10 ani, a urcat pe locul 49. Iar Moldova și-a îmbunătățit poziția cu 11 locuri în top, de pe 100 pe 89.
La ce stăm cel mai rău?
Oamenii de afaceri intervievați consideră că următorii patru factori sunt mai nefavorabili decât chiar și corupția: fiscalitatea, birocrația guvernamentală, accesul la finanțare și forța de muncă educată neadecvat.
Din punctul de vedere al celor 12 indicatori analizați de Forumul Economic Mondial, la indicele “sofisticării în business” suntem abia pe locul 122. Ca să fie mai clar despre ce este vorba, în cadrul acestui indice sunt analizați factori precum “Controlul distribuției internaționale” – la care ne aflăm pe locul 128 din cele 137 de țări analizate – fapt care arată haosul din structurarea exporturilor. Sau mai este analizată “Capacitatea de a delega autoritatea” a managerilor noștri – la care ne situăm chiar mai jos, pe locul 129, indice care subliniază managementul inerțial, încă de tip post-comunist de la noi.
În domeniul inovației suntem pe locul 96. În cel al sănătății și al educației pe locul 92, exact locul pe care îl atingem și în eficiența pieței de mărfuri.
Ce ne trage în sus, de atingem totuși locul 68 în topul general al competitivității?
Suntem pe locul 38 la mediul macroeconomic – așadar “macro” suntem tentanți economic.
Tot macroscopic, suntem pe locul 41 la mărimea pieței pe care o reprezintă România.
Cel mai interesant indicator favorabil este însă capacitatea tehnologică – locul 51 – indice influențat pozitiv de calitatea Internetului național.
Este de remarcat în raport tabelul cu “Cei mai problematici factori pentru a face afaceri” în România, în care corupția a “căzut în top” abia pe locul 5, “devansată” fiind de alți patru factori negativi care sunt de esențe total diferite, financiare, economice sau educaționale.
Stăm cel mai și mai prost prost la taxe, apoi la birocrația ineficientă (pleonasm din textul raportului!) a guvernării, la accesul la finanțare și la inadecvarea educației forței de muncă.
Ar trebui să tragem o concluzie “de business” din această realitate semnalată de raportul Forumului Economic Mondial despre competitivitate.
Ar trebui să nu mai dezbatem atât de mult și fără rezultate clare în recuperarea prejudiciilor generate de corupție, ar trebui să rezolvăm concret problemele legate de corupție.
Ar trebui să dăm atenție și mai mare sistemului de taxare în economie care tinde să ne sufoce și să sperie orice investitor.
Ar trebui să luăm măsuri concrete să destructurăm aparatul birocratic de stat.
Ar fi strict necesar să creăm un sistem de finanțare al nenumăratelor idei de business și al afacerilor mici, mijlocii și majore care se sufocă în alt tip de birocrație – cea privată, bancară.
Ar trebui să dăm o mult mai mare atenție pregătirii / trainingului forței de muncă. România este pe un de neimaginat de jos loc 123 în lume la pregătirea angajaților. Suntem în topul rușinii mondiale. Trebuie să ne propunem implementarea unei strategii naționale de reconversie profesională conectată la economia viitorului, de training neformal, eficient, cu rezultate cuantificabile al forței de muncă.
Ar trebui, trebuie… Ar trebui să trecem la treabă. Iar cele mai mici eforturi făcute în direcțiile indicate de Raportul FEM al Competitivității în care stăm excesiv de rău se vor vedea.
Surâzând puțin concluziv, anul viitor cu încă doar 10 traininguri făcute de firmele sau administrațiile românești pentru creșterea competitivității angajaților, am putea ajunge în lume de pe locul 123 pe locul 122.

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.