De pe la noi, Editoriale — January 31, 2014 at 15:35

Despre Curve şi Politică…

by

Chiar suntem un popor de mămăligi?…..avem valori reale , avem oameni de o inteligenţă rară , avem potenţial pe toate planurile, dar… din pacate, se pare că nu avem şi sânge-n instalaţii ! Ne lăsăm călcaţi în picioare de orice fraier sau fraieră care are tupeu!… parcă ne-am pierdut orice urmă de demnitate şi de curaj!

politica-e-curva

Avem o ţară bogată, frumoasă, dăruită de Dumnezeu cu toate minunile lumii, dar… habar nu avem cum săne folosim de toate aceste daruri!… şi mai rău încă, stăm şi înghiţim toate căcaturile şi ne bucurăm că azi putem să mai punem ceva pe masă, sau că am reuşit să platim facturile şi luna asta …nu mai putem gândi mai departe de ziua de mâine? Suntem campioni la talk-show-uri politice, ţinute rafinate şi de bani mulţi, afişări ostentative ale brand-urilor de lux consacrate, poze care de care mai interesante şi… doar atât?!!!…  Ne rezumăm la a lătra care mai de care mai inteligent şi mai argumentat, dar… de făcut, sula?!… nimic, nimeni?!!!…  Nimeni nu mişcă un deget ca măcar să scoatem capul cu demnitate din marele căcat în care suntem băgaţi!

Ştiu, politica struţului se poartă la nivel naţional… şi din când în când,cu teama , dacă ne ridicam capul din rahat, spunem în cor cu falsă resemnare : “asta e…aşa ne e soarta!”

Chiar nimeni nu mai are coloană vertebrală?… Chiar atât de tâmpiţi şi de fricoşi suntem încât permitem la toţi neaveniţii şi toate non valorile să iasă din găurile şi mlaştinile unde au hălăduit până acum ceva timp în urmă, să ne spună şi să ne spună cum este corect, ce este corect şi moral?  Ştiu şi faptul că la noi buba e adâncă şi veche… De mult prea multă vreme fură toţi şi nu plăteşte nimeni… dar acum parcă este mai rău pentru că visteria a început să se golească…şi mai rău s-au înmulţit fufele, piţi, sau cum naibilui vreţi să le mai spuneţi… toate agramatele, retardatele şi prostituatele ies la rampă!…feţe noi, necunoscute, numa’ bune pentru politichie…

Blonde, brunete sau roşcate, tinere sau mature, multe sunt femeile care vor să acceadă în politica românească… atenţie fraţilor, parcă s-a deschis robinetul mai ceva ca potopul!… ar trebui declarat „cod roşu” pentru îmbulzeala de pe scena politică… se pare că ultima găselniţă a multor fetişcane şi duduiţe pentru a-şi face loc pe „piaţă” a fost găsirea unei trambuline perfecte care să le lanseze în atenţia potenţialilor “clienţi” şi anume, “piaţa” politică românească.

De ce spun piaţă? Pentru că este mult mai diversificată şi mai colorată decât o piaţă de zarzavaturi şi murături… o piaţă mai presus decât orice v-aţi putea imagina. Bineînţeles că această piaţă are şi un mercurial de preţuri, unde doritoarele în cauză pot afişa preţurile prin care cuantifică abilităţile şi veleităţile obţinute cu mare trudă, prin intermediul  promovării corespunzătoare a „imaginii proprii” şi a tupeului aferent.

Nu discut în acest articol despre femei care chiar au demonstrat că pot şi despre unele dintre ele, colegii lor politicienii, dar şi românii, au o părere bună…  „Politica românească are nevoie de femei pentru că acestea sunt mai cerebrale decât bărbaţii.Deciziile se iau de la nivelul creierului şi, uneori, în anumite situaţii, femeile pot lua decizii mai bune decât bărbaţii”.

Aici vorbesc despre altele… despre care, multe voci ar putea să afirme că nu au ce căuta în politică şi că locul lor este oriunde în altă parte… ca să fiu răutăcioasă până la capăt aş spune:  unde la poartă este un felinar roşu… de fapt, politica şi curvele fac casă bună. Politica e o curvă, dar curva trebuie să ştie meserie, altfel nu câştigă decât antipatie…

O aspirantă, odată ce şi-a propus şi a luat în colimatoriu „o ţinta”, orice târfă respectabilă care dă din coate şi vrea cu orice preţ să fie remarcată şi mediatizată pe „piaţa politică”, vrea să dea lecţii de maturitate, morală şi înţelepciune, lumii întregi… vai de ele!… şi de noi, la naibilui!… am ajuns ca nişte biete precupeţe care zbrobesc facebook-ul cu mesaje umanitare, citate cu multă aplecare spre „binele şi bunăstarea neamului”(lor), melodii sensibile „dă corason” şi multe alte chestii de dezvoltare personală  survenite din „vasta lor experienţă de viaţă şi „inteligenţa” survenită peste noapte… ce să mai la deal, la vale… nici curvele nu mai sunt ce erau odată!… iar sunt rea, dar nu mă pot abţine… şi când te gândeşti că răutatea chiar nu face parte din viaţa mea…

Doamnelor şi domnişoarelor, nu toate pot fi o clonă a Elenei Udrea… ea, are toţi neuronii acasă, zburdalnici şi chiar… poate!!! De toate!!!!… chiar dacă e blondă…fie vorba între noi, cred că este o brunetă sub acoperire… cred că „umblă cu cioara vopsită”!… dar, mă repet, face asta pentru că poate!… Deci, aşa cum spunea bunica:”din cocoş nu faci găină şi din curvă gospodina”, eu aş parafraza şi aş spune… din proastă nu faci o doctă şi din piţi vreo personalitate marcantă… nu are rimă , dar se încadrează cu realitatea.

Concluzia: Politica nu este o curvă, ea este o matroană… cei care ne prostituăm suntem noi, omul de rând… unii se prostituează pentru un post, o funcţie (un ciolan)… alţii, că aşa au fost educaţi în decursul anilor să aibă buze moi şi limbi catifelate… cruntul adevăr este unul singur… noi am ales sa fim curvele lor, atunci de ce să ne plângem? Haideţi fetelor, daţi năvală!… este gratis, mai ceva decât la supermarket-urile care au reducere la oale şi tigăi!…

Liliana Manea

P.S. Pentru a vă da o scurtă temă de meditaţie tuturor, am transcris câteva paragrafe din romanul “Principele” de Eugen Barbu. Asemănarea cu realitatea zilelor noastre este absolut izbitoare! 

“Nenorociţii aceştia nu mai ştiu ce sunt aceia strămoşi. I-am corupt. I-am învăţat să fure, nu au o armată a lor, am tocmit mercenari tocmai ca să-i învăţ să mă ştie de frică.

Ce vrei să mai fac decât ticăloşia de a-i sili să-şi uite limba? Îmi vorbeşti de o muncă în spirit. Află că i-am surupat şi în spirit. Din 7 cuvinte 3 sunt greceşti şi 2 sunt turceşti. Ce mai rămâne? …

I-am lipsit de simţul militar ca să pot să-i stăpânesc. Ei mai bine beau decât să se bată. Şi i-am învăţat că asta e o virtute.

A contempla. Nu a face. Cunoşti un pact mai frumos cu diavolul decât acesta? Nătângii trag pe gât holercă şi cred că au dobândit mântuirea. Acest neam l-am visat prăbuşit în beţii şi în neputinţă. Şi-l voi avea…

Ţara, sau ce numim noi ţară, este coruptă până în măduva oaselor. Nu se dobândeşte nici bună ziua fără bacşiş. Înţelegi? Ştii cei acela bacşiş? Nice cu tunurile, nice cu puştile nu poţi face mai mult rău…

Crezi că acest cor de linguşitori care mă înconjoară, care-mi bea vinul şi-mi mestecă fazanii de pe masă sunt prietenii mei? Tot ce-a fost cinstit în ţara asta zace în beciuri, purezeşte sau a murit demult.

Mie nu-mi trebuie împotrivire, căci împotrivirea este mama cugetării. Şi cugetarea scuteşte de sânge mâna ce doreşte să verse sângele.

Gura mea fată minciuni fără sfială. Cu o mână mângâi, cu alta retez capete.

Cupiditatea mea a cerut să am geniu fiscal…. Mi-am adus toate neamurile din Fanar şi le-am zis consilieri. Eu i-am învăţat pe cârcotaşii ăştia mici de aici ce-i acela un cârcotaş mare. Îi fur şi-i pun să-mi ureze de sănătate.

Mitropolitul mă binecuvântă şi mă numeşte în faţa mulţimii cel mai mare prieten al acestui norod. Eu îl jupoi şi el se roagă pentru sănătatea mea.

Să ştii că cel mai uşor lucru pe lumea asta este să fii nedrept.

Le-am tăiat pădurile, le-am golit minele de sare, de aur – şi de tot ce are mai bun pământul ăsta….

Am încurajat mita, am prefăcut vinul, doresc să-i tâmpesc, am vraci ai pivniţelor care amestecă vinul cu apă şi zic că au cules toate viile. Dar vinul merge în altă parte şi-mi aduce mie aur şi bogăţie.

Vrei să ridic biserici de marmură aici, unde nu ţine nimic. E bun şi lemnul. Că arde repede.

Nimeni nu mai are aici nevoie de cinste. Ea ar fi ca holera, ca ciuma… Am corupt şi banii, i-am făcut de nimica, lucrez cu parale turceşti şi greceşti, îi învăţ pe hoţi să strângă lire, nu creiţari, să ascundă dacă mai au ce ascunde tot ceea ce eu le voi fura o dată şi-o dată.

Orice tiranie se sprijină pe o aristocraţie şi eu mi-am făcut-o.

Fetele lor se vând la masa de joc, ca târfele. Averile când cresc prea mult, vine gâdele şi le scurtează ce trebuie scurtat…

Femeile lor lucrează cu gura lor spartă pentru mine şi de la ele ştiu cum stă rânza-n fiecare….

Nu cunosc speţă mai laşă şi mai gata să lingă unde a scuipat. Cică trăiesc din trândăvie, ca să poată gândi. Pentru ei  – eu gândesc! Şi asta ajunge!”

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.