Politica — October 31, 2017 at 15:13

Cuba după Fidel

by

“Declarația de Independentă a SUA este ceva într-adevăr foarte frumos. Întotdeauna mi-a plăcut și am avut multă admirație pentru Abraham Lincoln. Aceasta declarație semnala că toți oamenii sunt creați liberi și egali în drepturi. Totuși, în același timp, sclavia a fost menținută pentru încă o sută de ani de la adoptarea declarației. Fapt care ne arata ca declarațiile de principii nu corespund întotdeauna cu faptele”

fidel castroFidel Castro, despre Declarația de Independentă a SUA.

La aproape un an de la trecerea lui Fidel în lumea celor drepți, poporul cubanez, animat de profunda convingere în justețea și invincibilitatea cauzei sale, și-a consolidat și mai mult voința și determinarea de a-și urma neabătut calea, asta în contextul geopolitic trist adus cu sine de faptul ca administrația Trump face uz de mijloace politice și economice pentru a bloca independenta popoarelor. Blocada economica cauzând suferințe inimaginabile, poporul cubanez parcurge de mai bine de 50 de ani, sub această blocada, un adevărat marș al durerii.

Mai mult decât atât, atitudinea arogantă a liderului de la Casa Alba, nu face decât să creeze ziduri intre oameni, însă este totuși un fapt îmbucurător ca măsurile sale sunt intens combătute de tot mai multe voci din însăși societatea americana, fapt ce dovedește vitalitatea sufleteasca a poporului american, care întinde mana spre lume, cum bine spunea și Fidel: “nu trebuie sa eșuam în a recunoaște meritele poporului american. Nu ar trebui sa uitam ca Statele Unite au fost la început ele însele o colonie și ca au luptat din greu pentru independenta lor”.

Consider ca ar fi utilă o trecere în revistă cu titlu de analiză a ceea ce a reprezentat Fidel pentru poporul cubanez și, pornind de la puterea exemplului, ceea ce reprezinta Cuba, în continuare, pentru lumea de astăzi.

Mai întâi, victoria Revoluției din 1959 a adus cu sine o reducere a diferențelor dintre bogați și săraci și a îmbunătățit serios calitatea vieții în Cuba, insula fiind în anii ’60 și ’70 cu mult peste tarile din bazinul Marii Caraibilor.

Un important pas înainte l-a constituit crearea microbrigăzilor, o idee foarte practică prin care cetățeniI, nespecialiști în domeniul construcțiilor, ofereau, pe baza voluntară, circa 30 la suta din timpul lor în vederea construirii de locuințe, fapt ce a adus cu sine cele mai pozitive aspecte și în educație, cetățeanul percepând ca o datorie contribuția sa la binele întregii societăți.
Sistemul de pensii din Cuba oferă cetățenilor aproximativ 68% din salariu la pensie, iar vârsta de pensionare este de 60 de ani la bărbați și 55, la femei.

Discriminarea intre sexe este interzisă în orice domeniu, inclusiv în forțele armate, iar egalitatea în drepturi a femeii cu bărbatul este trecută în Codul Familiei, adoptat în Cuba în 1975.

Educația, de la grădiniță și pana la universitate, este gratuită pentru toți cubanezii. In pofida blocadei economice, manualele școlare, transportul, materialele didactice și o masă pe zi la scoală, sunt gratuite pentru toți cubanezii. De asemenea, Cuba are cel mai mare număr de învățători și profesori per capita …din lume, potrivit ONU!!! Exista un cadru didactic pentru fiecare 39 de elevi, asta în timp ce în SUA exista un profesor pentru fiecare 77 de elevi și în Canada 52. Toti cubanezii știu să scrie și să citească, mulțumită campanei de alfabetizare începută la 3 ani de la preluarea puterii de către Fidel.

Ocrotirea sănătății este un alt domeniu pentru care, realmente, Cuba trebuie luata drept exemplu: Speranța de viata este aproape egală cu cea a Statelor Unite, existând un medic la fiecare 62 de cubanezi, asta în timp ce, spre exemplu, în El Salvador există un medic calificat pentru fiecare 3000 de oameni. De asemenea, dacă în 1959 mortalitatea infantila era de 190 la mia de născuți vii, astăzi este de …3,2 la mie, adică aproape de cifrele din Suedia și Japonia!

In ceea ce privește libertatea religioasă, rămâne în istorie seria de interviuri oferite de Fidel călugărului franciscan brazilian Frei Betto, toate concretizându-se in excelenta lucrare “Fidel y la religion”. In anii 70, o scrisoare pastorala semnata de mai multi preoți catolici cubanezi, cu sprijinul colegilor din tari vecine denunța lipsa de umanism a blocadei impuse de SUA și tot din anii ’70, catolicilor practicanți li s-a permis să …devina membrii în Partidul Comunist Cubanez. In anii ’90, deci tot sub Fidel Castro, nu era o surpriză pentru cubanezi să asculte o jumătate de oră de slujbă religioasa pe canalul național de radio. Tot din a doua decadă a anilor ’90, serviciile religioasa sunt transmise în direct la televiziunea națională.

Profunda vocație umanistă a cubanezilor rezulta și din asistenta medicală oferită în toată lumea, nu doar în state în curs de dezvoltare. De la plecarea către Algeria în 1963 a primei brigăzi medicale cubaneze, 131 mii 933 de profesioniști în domeniul medical au oferit sprijin în toate azimuturile de atunci și pana astăzi.

Conform informațiilor din presa internațională, peste 15 mii de medici cubanezi oferă sprijin, dintre care 4 mii în Africa, peste 500 în Asia și Oceania și 40 în Europa.

De asemenea, Cuba deține și o brigada de 1500 de paramedici pregătiți sa intervină oriunde în lume în caz de dezastre naturale.

Iată cum, în pofida unei nemiloase blocade, poporul cubanez a găsit și găsește în continuare vitalitatea necesară pentru a oferi lumii un unic exemplu de umanism.

Ciprian POP

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.