Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Dezvoltare personală, Lifestyle — January 21, 2017 at 12:39

Ce-ar fi viața fără Facebook?

by

Recunosc, nu sunt fara de păcat, ma număr si eu printre posesorii de cont pe Fb, dar nu abuzez. Am poze personale pe care le pot vedea doar prietenii, am cateva si cu fiica mea, cateva cu Omul, cateva de la nunta, si cam atat.

facebook_friendsSigur ca fiecare face ce vrea la el in ograda, postează ce vrea, poate sa abuzeze cat vrea. Dar la un moment dat devine obositor sa vad cat de tare te iubești tu cu iubi, cate buchete de flori iti aduce, ce cadouri iti face de sărbători si de ziua ta, cum iti pregătește iubi micul dejun si cafeaua. De ce ii mulțumești lui iubi pe Fb? Sunteți certați? Nu va vorbiți? Nu-i poți spune personal?

De ce am vrea sa stim si noi ce este la voi acasa? Cat de tare va iubiți? Nu e normal sa țineți asta pentru voi? Sau e aviz amatoarelor/amatorilor care salivează dupa iubi? Sau stima ta de sine are nevoie de likeuri mai mult decât de dragostea lui iubi?

Sa stii ca s-a cam demonstrat ca, cuplurile care își etalează dragostea pe rețelele de socializare stau cam prost la capitolul asta, in realitate. Asa ca, ai grija ce vrei sa ne spui de fapt…

Apoi mancarea, nu înțeleg postările in care ne arați ce grătar cu hălci de carne te așteaptă la cina, ce mic dejun sofisticat ai pregătit sau, cel mai adesea, cum arata farfuria la restaurantul x, unde te afli. Probabil asta vrei sa ne spui, ca esti la restaurant. De ce ar fi important pentru noi, muritorii de acasa? Mi se pare atat de neinspirat sa-ti pozezi mancarea si sa ne-o arați.

Ma gândesc ca ar fi o tragedie sa mănânci ceva deosebit si sa nu ai net, ce rost ar mai avea? In loc sa te bucuri de savoare si de companie, cauți compania virtuală a unor străini de care aștepți likeuri, ca altfel de ce ai mai posta farfurii cu mancare?

Cadourile de sărbători sunt si ele la mare etalare. In dimineața de dupa Moș Nicolae sau Moș Crăciun e plin Facebookul de poze cu ghetuțe pline de daruri, care mai de care, sau de brazi încărcați ochi de cutii cu surprize minunate.

Ma întreb de ce? Nu te bucura îndeajuns ca ai putut sa oferi si sa primesti un dar? Bucuria ar fi mai mare daca ar stii si cei 547 de prieteni, unii pe care nici nu-i cunosti prea bine, ce cadou ai primit tu? Daca stai sa te gândești de ce o faci, probabil nu ai un răspuns. Faptul ca si alții o fac, nu este un răspuns.

In alte condiții ne luptam sa avem intimitate si suntem indignati daca nu ni se respecta acest drept, dar pe de alta parte ne punem viata la discretia tuturor.

Cum vine vara, apar pozele cu concedii. Unde mergeți, cat stați, inclusiv la ce hotel iar apoi raportul zilnic. Poze de prim toate locurile unde mergeți, unde mâncați, unde si cat dormiți, unde va distrati. Va cere cineva un astfel de raport? Pentru ca sunteți asa conștiincioși ca pare ca vreți sa va faceți temele perfect.

Din păcate nimic nu mai are valoarea cuvenita daca nu e afișat pe Fb. Ce bucurie sa-ti mai faca o întâlnire cu prietenii la o cafenea, daca n-ai avea Wi-fi ca sa poți afișa locația unde te afli, in caz ca cineva are nevoie sa stie de unde sa te ia.

Ce rost ar mai avea dimineața de Crăciun daca n-ai avea răgaz sa postezi tradiționala poza cu brăduțul tău pe care ar fi bine sa-l împodobești in tendințe altfel te vei alege cu critici si nu cu likeuri.

Ce rost ar mai avea sa mergi in concediu daca ceilalți prieteni cu care nu prea mai tii legătura, nu ar stii pe unde ti-ai plimbat picioarele si ochișorii.

Si ce rost ar mai avea viata daca am fi nevoiți sa trăim din nou ca altădată cand nu știa nimeni nici ce ai primit de ziua ta, nici daca si ce ai mancat la pranz, nici daca iubi e grozav sau nu, nici ce viata socială ai.

Probabil ar fi o tragedie. Unora li se taie respirația numai la gândul ca asa ceva ar mai fi posibil vreodată, o asa regresie….

Din păcate dependenta de aprecierea si părerea celorlalți se instalează rapid atunci cand avem o stima de sine redusă sau cand, datorită problemelor de adaptare la viata reala pe care le avem, ne creăm un univers paralel intr-o lume virtuală unde avem succesul pe care ni l-am fi dorit in viata noastră de toate zilele. Si daca avem o zi proasta in care adunam cateva sute de likeuri, atunci parca soarele nu mai sta pitit dupa nori.

Dar hei, pe cine încercam sa păcălim? Indiferent ce arătam lumii si indiferent cum ne raspunde lumea, realitatea e una singura si poate fi la fel de minunata trăită in intimitate nu doar împărtășita.

Sursa:psihologinconcediu.ro

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.