Oops! It appears that you have disabled your Javascript. In order for you to see this page as it is meant to appear, we ask that you please re-enable your Javascript!
Cultură şi Educaţie, Obiceiuri — January 6, 2016 at 18:00

7 Ianuarie: Sfântul Ioan Botezătorul, Proorocul şi Înaintemergatorul Domnului

by

În fiecare an, pe data de 7 ianuarie prăznuim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. Şirul Sărbătorilor de iarnă se încheie cu cinstirea Sf. Ioan Botezătorul, Proorocul şi Înaintemergatorul Domnului. Viaţa acestui sfânt, al cărui nume îl poartă peste două milioane de români, se poate rezuma la un singur cuvânt: pocăinţă. Numele Ioan este nume iudaic – „Iohanan” prescurtare din Iehohanan şi înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”. (în ebraică Jo (Jahve) + Hanan) și arată esenţa vieţii sale. Toată mila lui Dumnezeu se poate cuprinde în faptul că El a dorit şi iniţiat împăcarea Sa cu noi.

sfantul ioanSe ştie din tradiţia populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor, pentru ca pruncii să se nască sănătoşi, fără malformaţii sau diformi. Totodată, ziua de Sfântul Ion este o zi de bucurie, iar cine nu se veseleşte în această zi va fi trist tot timpul anului.

Astfel, în ziua după Botezul Domnului facem prăznuire de sfântul Ioan Botezătorul şi Inaintemergatorul Domnului, cel mai mare dintre profeţi, glasul care strigă în pustie “gătiţi calea Domnului”, turtureaua pustiei care a binevestit primăvară harului, făclia Luminii dumnezeieşti, răsăritul ce a vestit pe Soarele Dreptăţii, că un înger pământesc şi om ceresc, care stă la graniţa dintre cer şi pământ şi uneşte Vechiul şi Noul Testament. Trimis de Dumnezeu în deşert să anunţe vestea cea bună a venirii lui Mesia Hristosul, şi să pregătească calea lui Iisus, Ioan îşi împlineşte misiunea botezând pe Isus în apele Iordanului. De acum strălucirea lui urma să scadă, iar a Mântuitorului să crească.

Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponțiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi pe Acesta și a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: “Pocăiți-vă, că s-a apropiat împărația cerurilor!”.

Sfântul Ioan a propovăduit înaintea Domnului, şi a făcut-o atât de bine încât mulţi se întrebau dacă nu cumva el este Hristosul, Mesia cel aşteptat de poporul ales ca să îl scoată din robie. A trebuit să le spună însă, celor ce veneau la el, că este doar un Înaintemergător, că el doar pregătea terenul pentru cel ce avea să vină după el, „Căruia nu era vrednic să-i dezlege cureaua încălţămintei” (Ioan 1, 27), şi care va fi adevăratul semănător, al seminţelor vieţii veşnice. Vedem că Ioan îşi asumă un rol de o mare smerenie, o umilinţă liber asumată. Îşi înţelege foarte bine locul şi rostul, nevrând nimic pentru sine, nici măcar preţuirea pe care oamenii care veneau la el i-o arătau. Ştia că va veni Hristos, chiar dacă nu îl cunoştea ca persoană, şi ştia că atunci când va întinde mâna spre El şi va spune: „iată Mielul Domnului, cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29) misiunea lui se va fi încheiat. Până aici era menirea lui, iar de aici încolo trebuia să scadă. Până şi adepţii, cei ce îl urmau pe Ioan, îi îndreaptă către Hristos.

De ce veneau oamenii la Ioan? Nu le spunea nimic din ceea ce ar fi vrut ei să audă, nu le menaja deloc orgoliul, liniştea, împăcarea cu sine. Le spunea „pui de năpârci” (Matei 3, 7), pentru că năpârcă era animalul cel mai detestat din Vechiul Testament. Iar Ioan le arăta celor ce veneau la el toate neputinţele, păcatele, ororile, atât cele din lume cât şi cele din sufletele lor. Este un mesaj de o duritate extremă, mai ales în comparaţie cu blândeţea lui Hristos care, la prima venire, smerită, doar a predicat, a învăţat, a curăţat şi vindecat pe om. A lăsat pentru a Doua Venire, când va judecă lumea, asprimea.

Şirul Sărbătorilor de iarnă se încheie într-un mod educativ, oferindu-ne pe calea vieţii noastre, puterea restauratoare a pocăinţei, înţeleasă că îndreptare morală, că zbor către înălţimile virtuţilor. Însă cinstirea Sf. Ioan nu se opreşte aici, deoarece, de-a lungul anului, îl mai cinstim de 5 ori, semn al faptului că îndreptarea morală nu este un act izolat, ci o coordonată a vieţii creştine: Zămislirea (23 septembrie), Naşterea (24 iunie), Tăierea capului (29 august), Prima şi a două aflare a capului sau (24 februarie) precum şi a treia aflare a capului sau (25 mai).

Posibil că mândria, orgoliul, vanitatea, care lucrează prin decăderile de zi cu zi, să nu ne lase să ajungem la capătul drumului, ratând împăcarea cu noi înşine, cu aproapele şi, prin aceasta, cu Dumnezeu. Dar, să nu ne descurajăm. Sf. Ioan ne-a învăţat că se poate. Mai mult, este necesar.

La mulți ani celor ce poartă numele Sfântului Ioan Botezătorul!

 

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.