Cultură şi Educaţie, File de Istorie — May 13, 2017 at 11:53

10 lucruri de ştiut despre… istoria municipiului Călăraşi

by
  1. Primele urme ale unei aşezări omeneşti pe locul actualului municipiu Călăraşi datează din neolitic (mai precis eneolitic, 5000 – 3800/3700 î. Hr.), aşa cum o dovedesc descoperirile arheologice specifice culturilor Hamangia, Boian şi Gumelniţa.
  2. Vechea denumire a municipiului Călăraşi este Lichireşti. Acest nume datează de la începutul primei aşezări de locuitori statornici, iar originea numelui este în strânsă legătură cu ridicarea aici a primei biserici, cu hramul Sfântului Nicolae al Mirei Lichiei[1]. Astfel, locuitorii vor prescurta numele lăcaşului de cult spunându-i “a Lichiei”, în timp ce ei vor deveni “lichireşteni”.

statuia-regelui-carol-i_354

  1. Prima atestare documentară a aşezării Lichireşti datează din anul 1630. Prin intermediul unui hrisov dat de domnitorul Leon Vodă, aflăm că moşia Lichireşti aparţine unui anume Vlad Rudeanu, logofăt al Ţării Româneşti. Desi istoricii sunt de părere că un sat cu acest nume exista încă din timpul lui Mihai Viteazul[2], nu s-a găsit niciun document care să poată demonstra acest lucru. În 1722 este emis primul document în care se vorbeşte despre Lichireşti ca fiind propiretate a spitalului Colţea, în urma donaţiei acestuia de către noul proprietar, spătarul Mihai Cantacuzino.
  2. Localitatea Lichireşti apare menţionată, pentru prima dată, pe o hartă în anul 1700, în opera cartografică a stolnicului Constantin Cantacuzino, tipărită la Padova, în Italia. Alte două hărţi, cea a lui Anton del Chiaro, de la 1718 şi cea întocmită de Barbie de Bocage, pe la 1783, menţionează aşezarea de la cotul Borcei tot sub denumirea de Lichireşti. În schimb, în Harta austriacă de la 1791, localitatea apare consemnată sub numele de “Călăraşi vel Lichireşti”.
  3. Numele actual al oraşului începe să se impună odată cu anul 1722, când, în Lichireşti, sunt asezaţi călăraşii ştafetari. Aceştia erau întrebuinţaţi de domnul Ţării Româneşti în scopul transportului corespondenţei între Bucureşti şi Constantinopol. Stabilirea călăraşilor pe această moşie şi folosirea tot mai frecventă a numelui lor a avut drept consecinţă impunerea numelui de Călăraşi, substituindu-l pe cel de Lichireşti.
  4. La 1 mai 1734, Călăraşi este menţionat ca târg, ceea ce reprezintă un semn că satul luase proporţii şi că pe aceste meleaguri începuse să se dezvolte o viaţă comercială mai intensă. Diferiţi călători străini, în drumul lor spre Silistra sau Constantinopol, lasă o serie de mărturii despre Călăraşi. Pentru Lady Craven, Călăraşiul este calificat drept “un sat frumos”, în timp ce contele Alexandru de Hauterive observă cu interes “copii jucându-se cu zmeul”[3].
  5. Zona actuală a Călăraşiului a fost de multe ori teatrul războaielor purtate împotriva pericolului turcesc, pentru apărarea luncii Dunării. S-au purtat multe bătălii aici, încă de la înfiinţarea localităţii şi până la începutul secolului al XIX-lea. Momente de groază au trăit călărăşenii şi în 1821, odată cu declanşarea revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, necazurile lor terminându-se abia la un an după sfârşitul revoluţiei. Un alt moment de panică pentru locuitori îl reprezintă războiul ruso-turc din anii 1828-1829. Ca şi cum pierderile cauzate de război n-ar fi fost suficiente, în anii 1828-1830 la Călăraşi izbucneşte o groaznică epidemie de ciumă, urmată în vara anului 1831 de holeră.
  6. La 1 noiembrie 1833, cu prilejul intrării în funcţiune a primei comisii a oraşului Călăraşi, se adoptă primul buget în valoare de 8000 de lei, propuşi pentru a fi cheltuiţi pentru modernizarea uliţei centrale a oraşului şi pentru construirea unei şcoli. S-a construit un număr însemnat de case particulare, dar şi câteva clădiri publice şi s-a reparat catedrala grav afectată de cutremurul din 1829. În 1852, în Călăraşi, pe timp de noapte, funcţiona un număr de 24 de felinare cu scopul iluminării, ceea ce costa Comisia oraşului 1260 de lei.
  7. Locuitorii Călăraşiului şi-au manifestat în dese rânduri dorinţa de a se elibera de sub stăpânirea moşierului, spitalul Colţea. În acest sens, s-au adresat domnitorului Barbu Ştirbei, care, în noiembrie 1849, a răspuns raportului, admiţând că oraşul va cunoaşte o enormă dezvoltare dacă va fi “liber”. La 28 iulie 1851, domnitorul Ţării Româneşti va veni personal la Călăraşi şi, impresionat de progresul pe care oraşul îl făcea şi de situaţia locuitorilor, decide să plătească suma de 250 000 de lei pentru “răscumpărarea” acestuia. Astfel, la 24 septembrie 1852 oraşul Călăraşi devine oraş “liber”.
  8. Viaţa politică a oraşului Călăraşi a fost, ca în toată ţara, una extrem de agitată şi plină de evenimente. În acest sens stă mărturie un articol din gazeta locală “Pământul”, din 11 decembrie 1933:“Întreb şi te întrebi:întrucât e mai bun Duca, decât Argetoianu? Vaida decât Iorga? Brătianu decât Lupu? Iunian decât Goga? Cuza decât Averescu? Filipescu decât Codreanu? Forţu decât… şi haosul din capul tău creşte, se lăţeşte, se lungeşte”[4]. Astfel, pentru alegerile generale din martie 1922, la Calăraşi depuneau listele partide precum Partidul Naţional Liberal, Partidul Ţărănesc, Partidul Poporului, Partidul Conservator şi Partidul Social Democrat.

Leave a Comment

You must be logged in to post a comment.